Pentru cei ce nu stiu: la 34 ani, nu am nicio experienta cu copiii. De niciun fel. Copii nu am (dar vreau), sora-mea nu are (dar cred ca vrea), prietenii cei mai apropiati nu au nici ei copii.
Azi m-am gandit eu sa merg la Rogpa Baby Care Center
E un fel de cresa/gradinita. Sunt copii pana la 3 ani acolo. Stau pana la 5 seara. Copii de care nu pot vedea parintii lor ibetani, fugiti din Tibet…ma rog, parinti cu povesti grele, nu ca la noi.
Sunt cam 40 de copii acolo. Este o cladire cu un etaj. La etaj e biroul lui Kelsang (un fel de manager), care iubeste enorm copiii, si 3 camere + o baie, unde stau copiii. O camera dintre ele e mai mare. Locul unde se joaca. Si arata asa: pe jos e linoleum, pe un perete sunt 2-3 dulapuri vechi si cojite, si mai sunt doua cutii de plastic cu jucarii. Toate jucariile lor sunt niste piese mari de lego. Vechi, lovite, gaurite, indoite, vai de ele. Si mai e un tetris, unul singur, verde, fara baterii, pe care se bat copiii. ATAT!
Copiii…cu muci la nas, unii plangeau, altii sateau cu capul pe jos, in aceeasi pozitie minute multe in sir, altii se piteau intre un dulap si perete, altii se alergau, altii faceau pipi (la olita, asistati de o educatoare), alti faceau caca (tot la olita). Si cam atat.
Cand m-au vazut…distanta, normal. Ce vedeau ei? Un om mare care nu era ca ei, nu vorbea ca ei. Nu a durat mult si a sarit primul copil pe mine. M-a luat in brate. Punct. As vrea sa pot descrie ce am simtit. mi-a spart toate apararile. Acel copil de 3 ani a reusit ce nu au reusit toti oamenii din viata mea! Si ce nu am reusit eu in doar un an jum`de terapie (cam putin, ce-i drept). Cu un firesc tulburator s-a apropiat de mine si s-a oprit in mine, luandu-ma in brate! Ca o ghiulea ce a spart toate zidurile, insa fara sa lase rani, fara sa imi creeze suferinta. Doar a ajuns la locul ala sensibil, unde zace si multa suferinta. L-au vazut altii si au venit si ei. Se lipeau de mine.
Eu, blocata! Am 2 copiii pe mine, ce ma fac?!?!!!?!!! Nu stiu ce sa fac!!!!
Ce naiba, m-am descurcat, pana la urma. Era clar ca nu era niciun rost sa le vorbesc in engleza, ca ei nu stiau nici limba lor… Asa ca m-am simtit cat mai libera si am dat-o pe romana. Si dai, si stramba-te, razi, urla, canta, da din maini, tine copilul in brate, ia-l in carca, sterge-i mucii, invarte-l, ridica-l, plimba-l… Si asa m-am ales cu un ciorchine de copiii pe mine. Fiecare ma vroia pentru el! Incepusera sa dea unul in altul… Dai, impaca-i… Ma rog… M-am descurcat.
Nu am plans. Nu imi vine sa plang nici acum. Pentru ca nu mai am energie. M-au terminat!
Maine ma duc acolo sa ajut. Vor sa zugraveasca.
Maine vine Mihaaaaiiiii!!!!!!
Azi a plecat G!!!!!!
Se aduna sburatorii.
S1