Asa zice un cantec. Nu imi aduc aminte al cui.
Dar asa e. Si e frumos. Trecu si ultima mea noapte in Clement Town. M-am trezit la 8 si am inceput sa ma pregatesc.
Ce am observat de cand sunt singura pe drum, e ca am devenit mai organizata. Detestam sa impachetez, sa ma organizez, sa fac bagajul cu cap (ca sa mi fie mai usor), sa grupez corect lucrurile, sa fac totul in timp. Eh, sa ma
vedeti acum. Cu cata atentie si cu cat drag fac toate astea! Sa vedem daca ma tine si in Europa. Poate e o schimbare pe viata. 😉
Acum beau o cafea buna, dupa ce am baut un smoothie de mango si am mancat o prajitura cu migdale si miere. Ma cam rasfat. Trag de timp, ce-i drept. La 18.00 am autocarul catre Dharamsala. Pana diseara vreau sa raman aici. E liniste, e verdeata, sunt pasari, sunt maimute.. 🙂 De ce m-as duce sa vad Dehradun-ul plin de praf, mizerie, masini, poluare?
vedeti acum. Cu cata atentie si cu cat drag fac toate astea! Sa vedem daca ma tine si in Europa. Poate e o schimbare pe viata. 😉
Acum beau o cafea buna, dupa ce am baut un smoothie de mango si am mancat o prajitura cu migdale si miere. Ma cam rasfat. Trag de timp, ce-i drept. La 18.00 am autocarul catre Dharamsala. Pana diseara vreau sa raman aici. E liniste, e verdeata, sunt pasari, sunt maimute.. 🙂 De ce m-as duce sa vad Dehradun-ul plin de praf, mizerie, masini, poluare?
Am observat ceva. Imi pare rau sa o spun, dar e realitatea: unde sunt indieni, e foarte multa mizerie. Mizeria aia pe care nu o mai scoti decat daca demolezi si construiesti la loc… Nu zic acum ca toti indienii sunt asa. Poate este pentru
ca e o natie mult prea numeroasa. De aici si multa saracie. E imposibil sa traiasac toti cum se traieste in Romania, de exemplu. Nu se poate, nu au cu ce, pur si simplu. Si ingrozitor de multi sunt nevoiti sa traiasca pe strada. Sau in
locatii darapanate, imbacsite, neavand venituri decat pentru a manca.
ca e o natie mult prea numeroasa. De aici si multa saracie. E imposibil sa traiasac toti cum se traieste in Romania, de exemplu. Nu se poate, nu au cu ce, pur si simplu. Si ingrozitor de multi sunt nevoiti sa traiasca pe strada. Sau in
locatii darapanate, imbacsite, neavand venituri decat pentru a manca.
Totusi, ma uit la ei: arunca totul pe jos, ca maimtele (da, asa fac ele dupa ce mananca o banana sau niste biscuit de la oameni), scuipa fara nicio jena, se scarpina in fund in fata ta, se scobesc in nas…si multe altele. As zice ca puterea exemplului e foarte importanta. Iar ei, in lumea lor, aia de mahala, nu au exemple bune de urmat. Iar de acolo nu au sanse sa iasa, asta e clar. Nu sunt de condamnat. Totul duce aici…
Ma uit la tibetani. Cu totul altceva. Ei, cu totii, sunt in jur de 6-7 milioane de oameni. In Tibet, Nepal, India, etc. Totul e curat, aranjat, ingrijit, chiar daca nu au bani. Carpesc ei cum pot, dau cu un var, nu arunca pe jos, etc. Am de
invatat si de la unii si de la altii. Si unii si altii sufera si au suferit de-a lungul existentei lor. Si, vor avea de suferit in continuare, dupa cum bine se vede…
invatat si de la unii si de la altii. Si unii si altii sufera si au suferit de-a lungul existentei lor. Si, vor avea de suferit in continuare, dupa cum bine se vede…
Dar tibetanii vor o educatie. Ei cred in educatie, in scoala, in carti, in cultura, in traditie, in religia lor. Ei nu se nasc rataciti. Ei se nasc tibetani si stiu foarte bine ca nu isi pot ajuta fratii si tara decat educandu-se.
Greul, trait de doua natii diferite.
Ne vedem in Dharamsala. Maine.S1