The cat among the pigeons

written by Oanăta aprilie 17, 2012

In sfarsit a venit si randul Indiei, din nou!
Unde am ramas? Ah, am ajuns la hotel. Prima zi in India. Prima zi in Mumbai.
Pai cu ce sa incep? Cu lipsa de aer pe care am simtit-o brusc in aeroport dupa ce ne-am debarcat, in drumul nostru inspre pasapoarte? Cu faptul ca desi era 1 noaptea, afara era o puzderie de oameni: barbati, femei si copii! Cu faptul ca toti ochii erau indreptati inspre noi, sinceri si curiosi?
Sa explic cat s-a straduit nasul meu sa recunoasaca mirosurile din jur? Imposibil! Nici acum nu imi dau seama ce mirosuri erau! Insa pot sa spun ca totul mirosea intr-un fel!Un oras imbacsit de miasme si nu numai. Insa acaparator!
Ne-am fumat tigara, normal. Inconjyrati de copii curiosi. Intre timp, Din si M au rezrevat taxiuri. Da, exista un birou de pre-paid taxi. Stai la coada, ajungi in fata, spui unde vrei sa ajungi, platesti, primesti o chitanta cu destinatia, suma si nr masinii pe care trebuie sa o iei din parcare. Simplu.
Suntem 5, luam 2 masini.
Eu, Alin si Din am nimerit un mini bus vechi. Super! Nu ne vedeam intr-o masina cu aer conditionat si mirosind a millefiori…no way!
Ceilalti 2 in alta masina. Noua. 😀
Si hai sa mergem inspre hotel… iesim din aeroport. Imediat dam peste gropi (gropi, nu gropite, d-alea de gunoi!), praf, claxoane, praf, claxoane, mirosuri puternice, claxoane, caini (slabi si cu fete ascutite), oameni care mergeau pe strada, claxoane, praf, omeni care asteptau un autobuz, claxoane, strazi cu multe benzi, late, claxoane, caini, gunoaie, copii, vile vechi, praf, blocuri cu gratii la geam si pline de igrasie, un skyscraper, copii dormind pe trotuar, bulevarde, intersectii, claxoane, mare. Eh, aici ne apropiem de hotel…zicem noi. Asta pentru ca stam pe Marine Drive. Not bad at all, din ce vazum noi pe net. Nu are rost sa spun ca am mers inca o data pe atat pana la hotel.
Pana sa ajungem, tot mergand pe Marine Drive, vedem pe stanga niste corturi mari, ingradite, lumini, culori, culori, culori, lume, muzica. Inrebarea: “Ce este aici?”era mult prea mica si prea slaa in comparatie cu toate celelalte ganduri si intrebari ce ne bombardau mintile in fiecare secunda!
Aveam sa aflam ulterior ca acolo se tineau nunti. Se inchiriau f scump si acolo se tineu minunantele lor nunti! ma trecea un gand sa intru. Imposibil oricum: fiecare nunta este pazita! Ca majoritatea lucrurilor, locurilor din Mumbai.
Bun, ajungem la hotel. Il vedem…. Dezamgire? Cred ca da, la inceput. Insa urmatorul gand ce mi-a trecut prin cap: SUNT IN INDIA! E normal ca ce e penet si nu extrem de scump sa nu coincida cu realitatea. Parte din India, can`t have it without it!
Cerem, normal, camere cu vedere la mare! Sigir, zice omulde jos! Era cam 02.30 noaptea. Si toti, dar absolut toti functionarii erau barbati! Si asa avea sa ramana peste tot!
Barbatii aduceau miculd dejun, carau bagajele, aduceau cafeaua, faceau curat, etc. Niciun picior de femeie!
Pe scurt: am lasat bagajele, ne-am dusuit, ne-am schimbat si fuga afara! Se facuse 3am! ne era foame! Ghinion! Pentru ca zona in care stateam nu avea restaurante la toate colturile…
Am nimerit intr-un al hotel, Restaurantul era deschis. Insa de mancare…mai nimic…
Am luat niste apa, baietii au mancat ce au mai gasit, si ne-am intors la hotel.
Din a plecat la lomn. Am ramas eu cu restul.
Am zis sa ne culcam pe la 4.30-05.00. Unii au reusit. La noi in camera s-a stat pana tarziu. Cam 06.00? Stiu ca am ras extrem de mult! Asta dupa ce am stat ceva mai mult de vorba…
Ziceam sa ne trezim pe la 11-12… Mda…. Nu am auzit nicio alarma! M-am trezit la 14.00! Umflata, fara glezne, fara degete..Alin dormea…. Am sarit din pat si am fugt la M si G. Erau fresh, cu cafeluta in fata! Din era acolo si el.
Acum sa vorbi, despre cafea…. Cafea in India= 2 lingurita cafea instant intr-o cana de lapte fiert! Dar fiert, nene! Nu te atingeai de zeama asta juma`de ora! Si dupa ce apuca sa sorbi putin, te lovea alta dezamagire: lapte si atat! Am mai cerut nenumarate plicuri de cafea instant… Degeaba… Eh, primul lucru (si singurul?) care ne-a lipsit: cafeaua! Dar ne-ame descurcat minunat si ce am gasit 🙂
Alin tinea baia ocupata. Ne grabeam…asa ca am intrat la baieti la dus.
Am luat niste internet si am intrat pe CS in timp ce mi se usca parul… pe CS…..dezastru! Aveam zeci de mesaje. Nu le-am citit, era inutil! In schimp i-am raspuns lui Nauman. In 2 minute ne-a sunat in camera. Apoi am iesit, urmand sa ne vedem in oras. Unde, ca e imens acest oras Mumbai?!?!???
Ei, bine, ne-am intalnit intr-un fel Mumbai-ul Vechi: Colaba.
…………………………………………………………………………………………………..
Fac o mica pauza de somn. Pana Maine. Revin in forta de la birou!
Nopte buna!
…………………………………………………………………………………………………..

Hai ca a trecut o saptamana….

As continua de acasa, diseara, daca nu imi las toata vlaga la sala…

See you!

………………………………………………………………………………………………….
Si m-am intors.
Am scris mult! Asa ca voi scurta ce a ramas din prima zi.
Am coborata in fata hotelului. Stiam ca aveam nevoie de 2 taxiuri.
Zona in care stateam era una mai linistita, mai “selecta”. Un fel de primaverii sau Cotroceni (la nivel de Mumbai, nu uitati!!!). Ca sa nu zicem ca nu suntem norocosi, in fata hotelului erau 2 taxiuri.
Habar nu aveam unde suntem, unde e Colaba, cat e de mers, cat ar rtebui sa coste taxiul. Din pacate, aceste lucuri trebuie stiute dinainte, daca nu vrei sa platesti de zeci de ori mai mult…
Ne-am urcat. Am zis: vrem in Colaba!
Cei 2 soferi se uita unul la altul, apoi la noi, apoi ne intreaba: unde in Colaba?
Shit! De unde naiba sa stiu? Il intreb pe Nauman pe sms. Raspuns: “zona pietonala, unde sunt si magazinele, si costa 50 rupii”..
Stiti cat inseamna 50 rupii? Cam 3.5 lei….
Bun, pornim la drum, mergem 5 minute cel mult pe stradute cu vile coloniale si gradini care crapau de cata verdeata zacea in ele, si ajungem intr-o zona f aglomerata, o strada plina cu masini, cu trotuarele aferente ticsite de oameni. Eh, aici opresc cele doua taxiuri ale noastre. Eu ma uit gingas si intrebator la sofer: ?
El se uita la mine sec: !
De aici am dedus ca am ajuns!
Buun!
Ne dam jos si, rataciti si dezorientati, cautam din priviri o zona pietonala. Ne uitam in stanga: masini, claxoane, motoare, scutere, oameni, strada, trotuare. ne uitam in dreapta: idem!
Unde suntem? Unde e zona pietonala? Unde e “shopping area”, cum ni s-a spus….
Am prins curaj si am luat-o intr-o oarecare directie. cautand zona pietonala. normal!…Ajungem la o intersectie, trecem de intersectie, ne intoarcem….nimic!
Bun! ne intoarcem unde ne-a lasat taxiul, facand slalom printre oameni, caini, tarabe, motoare, masini. Intrebam pe cineva:
– Cautam “shopping area”. Unde e?
– Aici!
Am tacut.
Eram pe Colaba Causeway.

Urmatorul pas: sa facem rost de o harta a orasului. Stiam de cateva puncte turistice si vroiam sa vedem pe unde sunt si, eventual, sa le bifam.
Intram intr-un hotel: nimic.
Intrebam la ziare: nimic. Ah, ba da, era ceva, doar carti intregi despre Mumbai, nicidecum o simpla harta turistica.
Vedem in punct de informate turistica. Era o chesttie f mica, o camaruta in care erau ingramaditi 2 tipi. Sa nu uitam de aerul conditionat! Avea are conditionat! Care iti batea direct in dinti la cat de mic era spatiul! 😀
Ne vede omul: come in, my friend! Normal.
Intram, pe rand, ca eram 5! Intra 4… ultimul se hotaraste sa ramana afara la o tigara. Dianant. Adevaratul motiv era ca nu incapeam toti.
Se aseaza indianul ( pe care l-am denumit Printul Turismului) si incepe cu glumele. Foarte jovial! Foarte sigur pe el. Si nu degeaba!
Am intrat sa cerem o harta si chiar am obtinut-o! Uraaa!!!
Dar nu orice harta: era o copie xerox a unei harti…si nu era tot orasul. Doar o parte 🙂
Eh, de ce Printul Turismului?? Pai, pe langa harta, ne-a vandutu si niste rupii, niste ceai, biletul de autocar pana in Goa, o noapte de cazare in Goa so o excursie de 1 zi in Mumbai cu tot cu masina si sofer!
Oameni, grija mare cand intrati undeva in Mumbai!
Ne sugereaza sa nu stam 3 zile in Mumbai, ci 2. Si pt a 2-a zi, ne propune un ghid. Am acceptat si bine am facut. O zi in plus acolo insemna o zi mai putin in Goa…
Iar orasul ofera motive sa il vizitezi. insa nu sa stai. doar dc iti place haosul.
Cred ca am stat cu acel om cam 2 ore!
Cat eram acolo, Nauman da sms: sunt la Leopold. Ne vedem aici?
Intreb oamenii si raspundem: da, in 10 minute.
Nu zic ca a trecut juma` de ora….
Scapam de printul Turismului si fugim la Leopold.
Leopolod este un bar/restaurant. In buricul targului. Cel ce fu scena atentatului din 2008.
Omenii l-au redescis f repede. Si totul e ca inainte. Cu exceptia gaurilor de gloante in geamul din fata. Pastrate pentru ochiul turistului.
Am stat la o bere (noi, Nauman la o cola) si la niste tikka masala. The 1st one.
Nu am stat mult. Eram sus, iar muzica urla de crapau boxele. Si nu va ganditi la niste boxe Bose sau genul…no way!
Cert e ca nu ne auzeam unii pe altii.Pe scurt depre Leopold: faimos, scump si …prost.
Asa ca ne-am mutat peste drum, la un restaurant vestit: Delhi Darbar.
Eh, aici vorbim de altceva! Delicios! Mai ieftin ca Leopold. Foarte bun! Lins pe bot, maini, degete!
Nu mai stiu ce am comandat. oricum eram 6 oameni si am luat multe lucruri. Insa mai merg daca ma intorc in Mumbai! Clar!
Dupa ce am mancat de nu ne-a mai ramas nici aer. Asa ca am iesit la o plimbare prin Mumbai.
Am ajunst la Gate of India si Taj Mahal Hotel (5 stele, normal). Ce sa zic….
Gate of India imi placu. Taj Mahal Hotel….nu! Si nu inteleg de ce este un obiectiv turistic.

Fac pauza, din nou, ca sunt la munca(!!!!!) si revin diseara…sper.

Si au trecut luni de zile.
Revin:

Ce am mai facut? Ne-am limbat!
Nauman, CS-er din Mumbai, a fost f dragut si ne-a plimbat prin zona, oferindu-ne si ceva informatii.
La un moment dat, Mihai, G si Alin au vrut sa se retraga.
Eu am ales sa mai stau. Nauman imi promisese o plimbare cu motorul prin Mumbai si nu aveam de gand sa o ratez sub nicio forma!
A ramas si Dinant cu noi. Am mai umblat putin, ne-am asezat la o bere la Taj (bere eu si Din, Cola Nauman si…am uitat cum il cheama, un alt CS). Aici s-au cam incins cei 2 localnici.
De ce? Pai fiecare trebuia sa fie the one in fata mea, singura femeie, eurpenca, cu pielea alba.
S-au “batut” in vorbe si mentalitati, in diplomesi educatii, in familii si averi.
Nu a castigat nimeni nimic. Eu, da, exeperienta 🙂
Am avut ocazia sa ii urmaresc si a meritat.

Dupa bere ne-am retras repede.
Dinant a luat un taxi acasa, eu pe motor cu Nauman, celalalt in drumul lui.
Recunosc ca imi era ceva frica. Eam singura in imensul Mumbai, pe motor cu un localnic pe care nu il mai vazusem in viata mea. Nu mai conta ca era de pe CS…
In drum spre hotel i-am cerut sa opreasca sa iau niste dulciuri.
Ce sa zic, numai in drum nu mi s-a parut sa fie… Am ajuns printr-un cartier musulman. Unde trebuia, la o super cofetarie/patiserie cu zeci de feluri de dulciuri! Imposibil sa ma hotarasc usor. Am luat cam 6 feluri…
Deranjant, extrem de deranjant a fost ca toti barbatii se uitau la mine. Dar toti. Fara sa se ascunda.
Eram imbracata cu o rochie lunga si cu o esarfa la gat, sa fiu sigura ca acopar pieptul.
De ce se uitau? Ca eram alba.

A urmat a lunga plimbare prin oras. Prin traficul din Mumbai, chiar si la acea ora (dupa 12.00 am).
Da, am mers si pe contrasens si cu viteza.
Am ras mult si am trait libertatea. Saracul Nauman, era coplesit. Insa un om cu foarte mult bun simt.
Am ajuns la hotel. Dinant, ca un tata grijului, ma astepta in fata hotelului.
Ne-am luat seara buna de la Numan si a urcat.
Alin ma astepta. Cu ceva bun. Baietii dormeau deja.
Gata si cu prima zi in Mumbai.