Cam tarziu sa vorbesc despre asta in Februarie, ar zice unii, insa poate ca acum invatamintele anului trecut imi sunt clare, transparente. 2018 a fost un an tare darnic, atat de darnic incat inca ii culeg invatamintele.
Pentru mine, om simplu, anul 2018 a fost anul rasturnarilor de situatii. Tot ce stiam eu in viata mea actuala, s-a mutat la 180 grade.
1. Valori: valorile se pot schimba. As zice ca nu cele stabile, inradacinate (nu de catre sistem, dogma sau lege). 2018 mi-a aratat ca anumite valori mai vechi, cu care am crescut, sunt din ce in ce mai rare in ziua de azi, sunt ignorate, eliminate cu inversunare de catre oamenii din jurul meu.
2. Integritate – aceasta superba virtute mi-a creat mai mare deranj in relatiile cu oamenii in anul trecut, si nu numai. Incerc sa ghicesc de ce. Dar daca ma gandesc, vin siroaie de explicati. Insa, pe scurt, 2018 mi-a demonstrat ca integritatea nu este o virtute cu care sa traiesti, pe fata. Cel putin nu aici, nu acum. Doar ca nu-i poti da shut down…
3. Relatiile – wowwwww, asta fu anul care mi-a imbogatit urias viziunea personala asupra relatiilor interumane. Relatiile sunt intr-o continua transformare, lucru care se intampla dupa criteriile, istoria, filtrele fiecarui individ in parte. Ce uitam noi mereu, este ca nu suntem singuri. Oamenii relationeaza: acasa (cine are), pe strada (in secolul trecut), la munca, la film, in parc, la petreceri, la festivaluri. 2018 mi-a aratat ca noi, oamenii, nu suntem atenti nici la noi, nici la ceilalti atunci cand relationam. Nu ascultam, caci suntem prea ocupati de propria persoana, prea stresati de propriile dureri, prea plictisiti de ce va celalalt sa spuna, sau foarte speriati. Nu ajutam deoarece noi suntem convinsi ca numai noi trebuie sa fim ajutati, nimeni altcineva. Nu mai ajutam si pentru ca nu ni se cere ajutorul. De avem nevoie de ajutor, nu aratam asta, ca suntem puternici, ducem noi singuri tot ce se poate…. Iar cand asta se intampla in relatiile apropriate, se creaza o imensa frustrare, regret, durere, furie, vinovatie de ambele parti… Iar in lipsa comunicarii, asta duce la explozii nucleare de ordin relational. Si cand se ajunge la asta, nici macar in acest ultim moment nu putem sa vedem si sa recunoastem drumul care ne-a adus aici, sa gandim daca vrem sa fim aici, daca putem fi altundeva mai bine.
In acelasi timp, este pentru prima data cand am o viziune longitudinala asupra relatiilor (suficient de lungi cat sa permita acest lucru). Este foarte interesant cum relatiile trec si prin momente haotice si pot merge mai departe. Cred ca este pentru prima data cand simt altfel relatia (si aici nu ma refer direct la relatia la care se gandeste toata lumea – de cuplu). Pana cum, eu credeam ca relatia inseamna numai binete. Insa binele este o fata a unei monede cu care traim mereu. Cealalta fata este greul (as evita sa zic “raul” cand este vorba de oameni, desi…). Automat, greul face parte din orice relatie, doar ca nu il vrem, iar cand apare ne ferim, ne aparam, dam in celalalt, disparem, renuntam.
2018 a fost anul care mi-a aratat polul opus al comunicarii si al relationarii. Adica mi-a aratat rezistente teribile la comunicare, rezistente teribile in a accepta persoana de langa noi ca om, cu greseli, cu dureri, cu tristeti, cu boli. Da, 2018 mi-a aratat ca noi, oamenii, nu putem sta langa un om care are o problema: de sanatate (majora), emotionala etc. Inteleg, suntem speriati. Dar asta nu il scuteste de durerea absentei noastre pe cel de care fugim.. Acel om are nevoie sa simta un alt om langa el. Sa rada, sa vorbeasca, sa simta viata!!! Empatia, cand este in noi, ne doare. Iar compasiunea este departe de noi, visam la ea, citim despre ea, spunem ca o avem in noi, dar cand apare momentul sa rasara din noi ….nada! In schimb apare distantarea. Da, incapacitatea oamenilor de a privi adevarata viata in ochi, este un alt lucru luminat pentru mine in anul 2018.
4. Intuitia – 2018 mi-a tras o lectie super solida si dureroasa, in acelasi timp, despre intuitie. Am aflat ca este esential sa imi ascult intuitia. Si sa o dezvolt. Intuitia nu m-a inselat niciodata.
5. Frica – 2018 m-a umplut de frica. Si nu o frica tampa. O frica vie, reala, prezenta, constanta, acea frica esentiala de moarte, sub forma ei cea mai clara. Si i-am facut fata singura. Inca o fac. Pana la urma, asta fu un lucru extraordinar de valoros! Iar frica traita si invatata in 2018, odata acceptata si traind cu ea, m-a dus altundeva: acceptare si trait in prezent, la propriu. Lucru dificil de realizat, mai ales dupa ce in ultimii ani m-am rupt cat am putut de realitatea corporala, cotidiana, urbana, pentru a ma scalda in alte realitati mai adevarate si mai valoroase din multe puncte de vedere. Doar ca integrarea acestor experiente din alte realitati (stari de constiinta extinsa), in aceasta realitate construita de om, este teribil de greu de realizat singur. Aici ai nevoie de ajutor, intelegere, sustinere din partea altora care au fost in locul tau, care stiu ce ai trait, care au trecut prin ce ai trecut tu si pentru care empatia nu este doar un cuvant.
6. Insingurarea, izolarea, singuratatea – sunt doar apararari in fata lucrurilor care dor. Si sunt experiente extrem de complexe, te arunca in umbrele tale cele mai innegurate, loc in care putina lume ajunge si poate sta. Dar sunt foarte valoroase prin ceea ce inveti din ele.
7. Claritatea – cand ma uit in jur – ca sunt pe strada, ca sunt la munca, ca sunt cu prietenii, vad dincolo de ce vor oamenii sa arate. Iar ce vad in aceasta claritate, doare. De cele mai multe ori, in majoritatea timpului petrecut printre oameni.
8. Lipsa responsabilitatii – de fapt, 2018 mi-a confirmat acest lucru pe care il simtisem deja in trecut. Nasol. Asta inseamna ca trebuie sa accept sa imi duc viata capitalista (care implica responsabilitati capitaliste), intr-o lume pentru care responsabilitatea este ceva deranjant, chiar arhaic.
9. Eu si viata mea nu apartinem nimanui- nimic si nimeni nu are drept asupra mea, a realizarilor mele, a vietii mele. In afara de mine.
10. Clipa – da, din seria traieste clipa, doar ca mai profund decat o simpla expresie: fii aici, acum, in ce faci. Oricum, restul e delir, imaginatie, fantezie. Asta pe scurt, caci pe larg mai scriu 3 pagini acum :))))
11. Sinceritatea – fata de propria persoana, in primul rand! Am invatat sa stiu ce simt, sa cred in ce simt si sa exprim ce simt (asta se pune in act cu pasi mici, sa nu deranjez….). Timpul ma va ajuta sa pun multele simtiri in cuvinte si sa le exprim.
12. Instabilitatea – asta este expresie occidentala, insa eu ma refer la ea din alt punct de vedere capatat in experientele mele psihedelice si in calatoriile mele in locuri si culturi neatinse de falsitatile conceptelor occidentale. Iar instabilitatea vine, de fapt, de la schimbare: nimic nu este stabil, totul se schimba mereu, mereu! Eu, tu, voi, ei, pisicile, pomii, cateii, vremea, moda :)) etc. Nimic nu ramane, totul se schimba, se transforma. Dar putem face ca transformarile sa fie in bine. Si sa ajutam sa fie mai line.
13. Aia cu gardul si cu leopardul – multe garduri de afara sunt vopsite, iar leoparzii sunt inauntru, vopsiti si ei.
14. Omul nu conteaza, nici viata lui (in societatea actuala). Omul nu mai exista pentru celalalt om. Exista doar nevoi. Dar asta este o invatatura superba, cu o valoare uriasa! Numai buna de integrat 🙂
15. Nimic nu ne este dat, nu ni se cuvine, in afara de propria viata.
16. Mintea proprie – este singurul lucru care poate fi controlat de un om pe lumea asta. Si care ar trebui controlat.. Restul inseamna omnipotenta – care-i delir.
17. Iubirea – este singurul lucru real din care se poate face bine. Singurul. Dar am vazut ca in lumea asta in care traiesc zilnic, iubirea este evitata. Nu traim din iubire, traim din furii, frustari, gelozii, invidii. Si facem lucrurile pe jumatate, chiar pe sfert. Ar trebui sa invatam sa traim din iubire. Nu a altora. Din iubirea proprie din noi. Cred ca putem re-invata asta de la copii.
Multumesc, 2018! Mi-ai adus foarte multa informatie, si mai multa claritate! 🙂
Multumesc exceptiilor care ma ajuta sa nu pierd speranta. Oricum nu renunt la ea, sunt din alta epoca 🙂
Sunt sigura ca sunt mai multe capitole invatate in 2018. Si ca acest post este unul dintre cele ce sunt scrise ore in sir! Poate ma voi mai intoarce la el.