Se citeste aici:
Despre Dacie si masculinitate….via Nepal
”
Pe vremea lui Ceasca era o imagine mai mult decat fieasca, aceea a barbatului, dintr-o oarecare urbe mioritica, care isi petrece dupa amiaza libera legand fire, batand cu ciocanul, aerisind carburatorul, curatand bujiile sau aripile….la automobilul sau Dacia (probabil 1300).
Spun mai mult decat firesc pentru ca actiunea nu se referea doar la solutionarea unei avarii concrete. Acolo, de fapt, se juca intreaga masculinitate a barbatului roman (al epocii de aur, anii ’70 – ’80). In putine alte locuri isi putea exprima o paleta atat de larga, ampla, multicolora, multifatetara a masculinitatii sale in acele vremuri. De ce? De la sine inteles in epoca! Viata in Romania comunista putine alte oportunitati ii lasa, si atunci, miza si mai mare.
Dacia era greu de procurat, se astepta la coada, era scumpa, putini aveau…….Un simbolic falic per se. De aici energia masculului pentru indeletnicirile din jurul Daciei sale. Daca adaugam ca totul era si un act public, social, o exprimare in arena, miza este si mai mare. Asta pentru ca, actiunea de trebaluit in fata blocului la masina, era o actiune populara, toti vecinii participau, isi dadeau cu parerea, isi bateau nevestele din cauza asta, se imbatau, se imprieteneau, faceau aliante, gasti, triburi…..oho, masculinitate neica!
Pe vremea aceea eu eram pionier. Cand ii vedeam pe acesti barbati excitati in jurulul simbolului lor falic, ma cuprindea si pe mine un soi de excitatie masculina. Imi trezea sentimente care astazi le pot identifica ca venind dintr-un Oedip freudian firesc…..frica, forta, furie, descoperire, aventura…. Relatia masculului, din acele vremuri, cu Dacia se aseamana mult cu relatia cowboy-ului cu calul sau, a ciobanului cu ciobanescul sau….Imi pare o relatie fireasca, sanatoasa, prin care masculul isi mentine vie vana, isi tine antrenata energia masculina. Este ca si cantonamentul
sportivilor dinaintea competitei, doar ca la nivel cotidian. Este un demers de asezare, slefuire, recuperare a acestei energii.
Regasim acest comportament din toate vremurile: arenele cu lei si tigrii, gladiatorii, cu bate, cu armuri, in arena, pe maidane……… Regasim asta in toate colturile lumii si in toate culturile istoriei. Astazi masculul nu prea are loc de asa ceva….nici macar cat ala cu Dacia, desi azi are Mercedes, hic! Se vad niste surogate gen salile de gym, forta, sport, terenurile urbane pentru diverse sporturi etc.
Straduinta exista. Mai sunt uni care au gasit niscai nise, dar mai degraba seamana cu metadona pentru heroinoman, adica tratament de substitutie. Ma refer aici la Kite, Surf, Paragliding……mi se incurca si limba-n-gura.
Astazi masina nu mai poate fi decat pentru expunere, caci este atat de smechera si scumpa, incat are motorul sigilat. Sau, poate aia de la fabrica stiu deja ca masculul de azi nu mai are nicio abilitate…….A, mai poate fi: dusa la spalatorie; parcata pe trotuar, pe trecerea de pietoni, in buza farmaciei si a spitalului sau pe locul altuia; poate sa fie cat mai maaaaaare…..e, si cu toate astea macar sa atraga atentia! Se mai pot incerca: a da muzica la maxim; a abuza alti soferi in trafic sau alte fiinte de pe margine, caini, oameni, pisici, cai…..ce-o fi!
Este limpede ca ramane energie neventilata…..Astazi masculul nu mai are unde sa-si ventileze acest soi de energie. Astfel s-a transformat in ceea ce s-ar numi a fi cool (cu toate variantele, sa ne intelegem, de la manelist la hipster).
A fi cool, insa, este o inactiune, sau o actiune statica, pasiva. A fi cool nu iti pune la treaba: creativitatea, intuitia (doar copiezi); agresivitatea (toate sunt acolo, doar sa le iei). Iti omoara curiozitatea (toate au fost spuse cad oar nu inventezi tu apa calda); logica (intotdeauna google te va salva), si asa mai departe.
Ca sa fiu mai concret asta inseamna CASTRARE. Mi-au venit aceste ganduri la re-intalnirea cu un comportament
asemanator, cu cel al mioriticului din relatie cu Dacia sa, la masculul nepalez. M-a surprins extrem modul in care relationeaza acesti oameni cu masina; mai bine zis cu motorul, caci el este miezul, restul e carcasa: masini (firme si forme de care nu am vazut si auzit vreodata), scootere, motociclete, triciclete cu motor, carute cu motor, patru-ciclete cu motor (caci masini la unele nu le pot spune), generator de energie etc. Este relatia vanatorului cu arma sa. O curata, o calibreaza, o deseneaza, ii da luciu, ii pune amulete, o sfinteste, o tine la loc sfant…..Asa si nepalezu cu motorul sau. L-a descoperit, il are si acum……1, 2, 3….roti, 1, 2 – 99 de locuri, paiete, fuste, mesaje, beculete, stegulete, coarne, rugaciuni, declaratii de dragoste dar si de razboi….este el si falusul sau!
Poate ca barbatul acela, cu Dacia lui, sa fi fost ultima ramasita a masculului carpatino – danubian….??!!”