De cand eram copil am invatat ca ziua nationala este o sarbatoare. Initial, copilarind prin anii 80 si fiind la scoala deja, am invatat ca ziua nationala se sarbatoreste mergand la defilari comuniste dedicate conducatorului si partidului comunist. Iar de-a lungul anilor, am fost invatata sa fiu atat spectator cat si participant la aceste evenimente. Stiu ca prin clasa a 2-a, ne-au dus pe stadion, vara, unde am fost “mandra” sa fiu un punct mic, un fel de “pixel” din litera prima litera C a numelui Ceausescu. Eram copil si traiam doar bucuria de a fi afara impreuna cu multi alti copii.
Ah, iar in comunism, stim cu totii ca mandria era armata. Comunismul nostru ne era exprimat si prezentat prin multa forta: forta muncii, forta populara, forta militara. Drept urmare, ziua nationala era despre conducator, realizari si defilari militare si militienesti. Asa se facea ca, de ziua nationala, poporul era chemat, chiar obligat sa participe si sa se bucure de aceasta defilare de forte. Ceea ce creaza aceasta epxrimare in mintea colectiva, este: frica, agresivitate, supunere in fata “protectiei” ce venea din partea statului si a conducatorului (caci armata era statul, militia era statul, tancul era statul, armele erau statul – doar cu asta defilam!).
Intre timp…trecuta-u anii. Multe s-au schimbat. Am iesit din comunism, am trecut prin democratie cu tot ce ne-a adus ea. Inclusiv ocazia libertatatii si deschiderii personale. Toti acesti 20 de ani au trecut si prin viata mea. Iar in acest timp am avut parte de foarte multe experiente valoroase prin puterea mesajelor pe care le contineau. Multe dintre experiente m-au invatat ce este sarbatoarea, de fapt.
Viata la tara mi-a aratat ca sarbatoarea inseamna: bucurie, straie colorate, muzica, mancare buna, comunitate, veselie, liniste in suflet si in minte, ajutor reciproc, caldura, speranta, incredere, continuitate.
Calatoriile in alte lumi, mai ales cele mai indepartate de cea in care m-am nascut si format, si in care mi-am petrecut timpul intre oameni simplii, nu in capitale, hoteluri si magazine, mi-au aratat ca sarbatoarea este: bucurie, straie colorate, muzica, dans. joc, veselie, liniste in suflet si in minte, ajutor reciproc, caldura, speranta, incredere, continuitate – adica exact ce am simtit si la tara Romaneasca.
Sarbatorile din viata mea, prin felul in care am ales si simtit sa le traiesc de-a lungul anilor, mi-au aratat ca sarbatoarea este: bucurie, straie colorate, muzica, dans, joc, comunitate, veselie, liniste in suflet si in minte, ajutor reciproc, caldura, speranta, incredere. continuitate. Da, aceleasi lucruri, dar mai adaug la ele: familie, prietenie, apartenenta…
Azi, in 2018, ziua nationala se intampla astfel:
- se organizeaza parada militara, la Arcul de Triumf. Cum arata asta, in concret? Pai se aduna toate entitatile ce tin de apararea si securizarea tarii si defileaza in stil caracteristic, cu toate acareturilor lor – arme, camioane militare, tancuri, elicoptere militare, avioane militare, prin fata mai marilor tarii – care stau batosi tari si extrem de seriosi, fara sa schiteze o farama de zambet sau orice exprimare a unor emotii pozitive. Iar pe margini, stau oamenii, cetatenii care, spre deosebire de anii 80, azi vin de bunavoie si nesiliti de nimeni. Stau frig, de dimineata, ca sa urmareasca direct acea desfasurare masiva de forte, ce transmit mesaje de intimidare, agresivitate, divizare, rigiditate, intoleranta, toate acestea sub masca sigurantei si securitatii (care, ca orice masca, este falsa). Multi vin cu copiii.
- in miezul iernii, intr-o zi friguroasa, de cele mai multe ori geroasa, gri, intodeauna gri, umeda, apasatoare., aspra. Nu mai este in August, sau orice luna calduroasa, blanda.
Simt un grad ridicat de sadism in “grupul” capetelor conducatorare si de decizie – altfel de ce sa faci dintr-o sarbatoare ceva gri, urat, agresiv, intolerant. Si simt un masochism chior in randurile majoritatii – accepta si traieste de bun ce primeste, adica o falsa sarbatoare.
Eu nu simt nimic legat de sarabatoare in toata povestea asta. Mi-ar placea sa traiesc o zi nationala care sa-mi tramsita bucurie, culoare, viata, muzica, dans, joc, comunitate, veselie, liniste in suflet si in minte, ajutor reciproc, caldura, speranta, incredere, continuitate.