Primul contact…dis de dimineatsa, 7.30, cu Delhi, a fost dezastru!!!!! Panica….urat, pute, mizerie, saracie, poluare…si toate astea trebuind a fi definite conceptual pentru ca nu este nimic din ceva imaginabil/cunoscut. Asa ca…pe panica….l-am abordat pe Shakira (asa ii spun soferului trimis de sburatori sa mai culeaga) in ideea de a ma duce..repede repede……departe de Delhi. Unde? Ni puta ideea….cica ar fi trebuit sa ajung la Dharmasala unde erau cei doi S. Unde e asta…….departe! Asa ca dupa o negociere firava a pretului masinii care sa ma duca acolo am si plecat. Masina..Indigo…asa se numeste ea, marca. Este o masina, seamana cu o masina…dar asa, fara personalitate ca sa zic asa. Dar in interior personalitate neica: covorase persane la picioare, mileuri, papusi….soferul nepalez, vorbind nepaleza si indiana si chineza si some engleza :)).
Bucuros ca am plecat …yupii…….Incet incet am revenit in India…tot drumul este in India..dah! Adica tot mizerie, tot pute, tot urati, tot saracie lucie….este foarte greu de descris nivelul saraciei. Este atat de mare incat pentru mine, occidental, se produce un fel de ruptura/clivaj/scindare, si, astfel, cred ca nici nu o mai percep ca atare, pe ia saracia. Este un fel de a ma uita la televizor vazand ceva fara sa pot intelege pana la capat. Desi sunt aici si nu la televizor parca tot aia este senzatia. Drumul horror din punct de vedere al drumului…adica al mersului intr-o masina……nu exista reguli de circulatie, singura metoda care face posibil sofatul este claxonatul. Tot timpul se claxoneaza, in timp ce depasesti, dupa ce depasesti, cand mergi, cand stai…tot timpul se claxoneaza! Cel mai bine imi era cand ma intindeam pe bancheta din spate ….asta pentru ca nu mai vedeam drumul si cum conduce soferul. In plus, pe fundal, muzica nepaleza……12 ore de muzica nepaleza!!! 12 ore pentru ca 12 ore a durat drumul…..
O poveste de 12 ore…..intre frica, oboseala, culori, indieni, mirosuri, traditii, hindusi, animale, vaci, copii, baba, yoga, curiozitate, linste, transa, guru, constiinta…………….da, toate astea stand pe bancheta din spatele masinii. Aici pare ca totul este foarte aproape de tine, foarte in tine, nu este nevoie de intelgere tip occidental (intelegand prin asta o traducere in gandire pre-definita a simtirilor spontane, pure, autentice). Nu stiu daca India are ceva in sine…..dar cu sigurant pentru mine are puterea/forta clivajului. Ma poate rupe de tot ceea ce sunt din cauza rolului social dobandit, creat, construit, jucat ….care sunt in Bucuresti. Atat de simplu si, atat de complicat. Stie Iutii :)). Da, asta ma face sa ma simt bine, sa ma simt eu…….intre noi fie vorba nu sunt cine stie ce. Mai degraba sunt cam golut, cam fara ideii….nu prea stiu ce vreau, mi-e cam lene……..de discutat :).
Si am ajuns….unde?? in McLoud Ganj…..Eeeeeee…mare poveste. In primul rand parca nu mai e India….Este in Hymalaia (la poale :))….adica la 2000 m altitudine. Este o asezare (nu e nici oras nici sat) in care stau refugiatii din Tibet care au trebuit sa plece de acolo in 1954 (parca….partea tehnico istorica concreta nu o stiu). Aici sta Dalai Lama….adica aici este casa lui. Acum nu e acasa…hm.
Si aici i-am gasit pe ceilalti 2 sburatori. Se adunsaera si iei tot azi. Unul de pe drumuri (Oana’ta) si altu’de la ashram (Mihai). I-am gasit si bine si rau……asa cum e viata…hi, ce-mi place sa fac pe desteptu’. I-am gasit sburataciti, linistiti, agitati, ganditori…de toate! Dar foarte diferiti. Cred ca aste este cel mai important….inainte orice incercare de punere a unei etichete de tip bine/rau, cred ca pentru noi occidentalii este putinta de a vedea/simti/trai/intelege/vedea DIFERIT. Asta e imbogatitor, asta este ceea ce va avea valoare peste timp si in timp. Si asa i-am gasit.
Si yo p’aici:
Si aici m-am asezat nitel. Stam intr-o casa a tibetanilor. E greu de definit gen hotel, hostal, pensiune….nu e nimic din astea si totusi dormim acolo. Sa nu uitam, ne aflam la munte…la 2000m. Suntem la marginea padurii iar locul este plin cu de-alea locului……animalul de casa: maimuta; pasarea de casa: vulturul; vecinul: calgarul tibetan; turistul: nepalez, butanez, hipiot occidental; biserica: templul budist; religia: budista; mancarea: indiana; oamenii: buni, calzi….cam asa!
Bun, sunt ceva chestiuni neasteptate……aaaaa….dah. Curentul electric este o raritate…vine si pleaca cand si cum vrea el…..adica nu te bazezi pe el….ei bine si de aici o intreaga filozofie de viata (nu, nu e prea exagerat)….mancatul, dusul, cafeaua, netul, muzica, caldura….toate depind de curent. Si daca nu e curent….sau e uneori….si mai ales haotic….trebuie sa iti organizezi….sau mai bine zis dezorganizezi….totul dupa asta……Si asta nu stiu cum e. E haos!!! In capul meu…caci aici e o liniste de ma doare capul!
E, cam asa e dupa acest timp….care nu stiu exact cat a fost/e! :)))
Cateva vorbe pentru sburatorii (4 – A si cel de-al 5.lea – T) si non sburatorii (Angelichiiii meu) de acasa: e bine, sunt bine, suntem bine, o sa fie bine……sunteti bine……si yo sunt aici, acum.
PS3