Da, era Marti.
Ziua in care ne gandeam noi sa facem vizita la Qutub Minar. Surprinzator, ne-am tinut de plan! Cu plecare tarziue, normal.
Camera in care am stat era fara geamuri. Stingeam lumina, era bezna. Ca sa intelegeti ca era cam greu sa ne trezim devreme. Si, la fel de greu, sa ne dam seama unde suntem, sa nu uitam: DELHI!
Ma rog, trezit tarziu, cafea, iesit. Pe la 1. Il luam pe Shankar, din nou, sofer. Qutub Minar, Shankar!
Ne-am asezat ghini pe bancheta din spatele masini, am scos aparatele, si dai!
Noi am plecat cam din centru asa. Da, am stat in centru. Qutub Minar e in sud. Dar nicidecum la periferie. Am mers 1 ora. In conditiile in care aici sunt cate 4-5 benzi/sensul de mers. Adica e loc, se merge.
Qutub Minar… Pentru informatii, va rog, folositi google. E mult si greu.
Locul…lnistit, mare, si cu multa lume. Turisti localnici, mai mult. Indieni de toate felurile.
Foarte, foarte putini straini.
Frumos, ce sa zic, o sa vedeti in poze. Din pacate, aici m-a lasat obiectivul camere. Ala 18-55mm. A murit focusul automat… Am stat restul zilei cu focus manual, dar am stricat multe poze…
Asta e, macar nu e mort de tot…
De aici am plecat inspre Lotus Temple. Templul credintei Baha`i. Pentru ca se merge mult de la poarta pana la templu, pentru ca era o coada interminabila, pentru ca nu aveam rabdare, am zis ( de la gard ): e fffoarrteee frummosss!!!!
Si am plecat.
Am facut 2-3 poze prin gard si inapoi la masina.
Shankar tot zicea: va e foame? va e afoame?
Pana la urma ne-a adus el la un restaurant. Best food in Delhi! Zicea omu`….
Se urca cu un lift dintr-un magazin de stofe. Ne urcam in lift, ajungem, se deschid usile.
In fata noastra un restaurant cu oglinzi pe pereti, cu scaune inalte de catifea, cu mult auriu, cu iluminat d-ala cu neoane albastre din tavan!
Liftieru: please!
Noi: no, no, go back, go back! We don`t like it!
Ajungem la Shankar: ce faci, mai, unde ne trimiti!? Ne vezi pe noi ca mancam in locuri d-astea….? vrem unde mananca omu` de rand…
Ne duce Shankar intr-un loc….va zic numai atat: aici?! Sa mancam?!!
Nici nu ne-am dat jos din masina!
Ma rog… Hai la Humayn Tomb! Dar sa nu fie turistic, ca nu ne place cu multi turisti gramada!
Shankar – Nu e, nu e!
Pe naiba. Ajungem, ne dam jos, mergem pana la intrare, vedem turistii, coada, tot… Ne intoarcem.
Il lam pe Shankar: Du-ne in Majnu Ka Tilla!
Si asa ne-am intors la tibetani. Am mancat la ei, in alt loc. Apoi am inceput sa cautam cazare pentru urmatoarele doua nopti. Dai, din poarta in poarta… Pana la urma, ne zice unul sa venim a doua zi, la 12, ca ne ajuta el. Ok!
Si ne intoarcem inspre “sufragerie”. Ne-am ametit noi pe stradutele alea super inguste. Si, mergem noi asa, fericiti ca o sa gasim cazare, facem dreapta in filmul discutiei noastre si…bum! Sunt aruncata in alt film! Pe bune! In fata noastra, un alai de calugari tibetani si de tibetani de rand, cu lumanari aprinse in maini si steaguri ale Tibetului. Se indreptau spre piata. Si cantau.
Pur si simplu ametitor! Fantastic!
Nicio indoiala ca am fost atrasi ca de un magnet. I-am urmat. Am ajuns in piata. Acolo, calugarii si oamenii formau un cerc. Cu steaguri in maini. In mijlocul cercului, pe jos, lumanari aprinse. Cantau toti.
Am aflat ieri abia ce a fost: o seara de comemorare a tibetanilor ce si-au dat foc pentru tara, in semn de protest fata de ocupatia Chineza.
Da, a fost foarte emotionant….
Am plecat, calmi si linistiti caci stiam ca aici o sa ne intoarcem a doua zi.
Da, Majnu Ka Tilla e un loc acasa. Te simti intre prieteni, desi nu cunosti pe nimeni. E un soi de liniste rar intalnit. Si e un cartier in care nu am vazut niciun politist. Niciunul.
Mai am de povestit despre cele doua zile petrecute aici. Am ramas in urma. Prefer sa traiesc intai, sa am ce povesti 😀
Maine plecam la Rishikesh. Mihai ramane acolo 1 spatamana.
Eu o sa stau 1-2 nopti acolo (inca imi caut cazare). Apoi voi continua spre Dehradun. O sa caut sa stau in Clement Town sau in Dickling. Ambele sunt tabere de refugiati tibetani.
Si niste poze, asa, sa arate frumos postarea asta.
P.S. Cu internetul stam cam prost. Pozele de sus au fost puse ulterior, de pe telefon…
Asta a iesit. Lasa, ca face bine la ochi! 😉
S1
