Anul trecut, la India 2, imi doream sa vad Nepalul. Chiar speram sa ajung pe acolo, ma pregateam, citeam. Totusi a ramas doar India. Anul acesta a fost altfel. Eram pregatita de India. Cu o saptamana inainte de plecare am zis noi intr-o seara: dara daca stam in Nepal cateva zile? Zi asa a fost. O saptamana mai tarziu bateam strazile din Kathmandu.
Prima impresie…. Pai cu Nepal a fost tare ciudat! Pentru ca aveam deja experienta Indiei, iar la prima vedere totul pare ca in India. Si atunci eu am stat linistita: e ca`n India, stiu cum e. Oamenii se imbraca la fel, chiar seamana cu indienii, nu sunt strazi, e mult praf, d-astea. Pe parcurs, chiar repede, aveam sa ma trezesc ratacita total in mijlocul unui loc ce parea inteles.
Primul lucru care m-a aruncat departe de orice stiam a fost ora. Cat e ceasul? Pai nu stiu. Diferenta de fus orar fiind x ore si 15 minute. Apoi m-am pierdut cu banii! Ei au tot rupees dar cu alta valoare, normal. Ah, si au alte cifre. Dupa 2 zile i-am dibuit eu. Insa valoarea lucrurilor….mai greu. Nu stiam cat inseamna scump cat inseamna ieftin. Cumparam lucruri pe care nu le cunosteam la o valoare pe care nu aveam cu sa o aproximez in tara asta. Parca eram in Harry Potter la cumparaturi.
Bun, trec si peste bani si lucruri, ajung la oameni. Alta poveste. Crezandu-i ca pe cei din India, asteptam sa fiu tratata ca in India. Ei bine, nu e asa. E mai bine 🙂 Nu se holbau la noi, nu cerseau, nu deranjau, chiar nu ma vedeau. Ma simteam ca un vizitator invizibil. Deveneam vizibila atunci cand interactionam cu ei. Sunt simpli, ajuta. In rest…esti doar tu, asa cum vrei tu sa fii. Oameni colorati, relaxati. Si foarte cool. Da :))
Apoi orasul…. Am stat in Thamel. Zona in care stau majoritatea turistilor. Un cartier exact ca centrul orasului McLeod, la o scara mult mai mare. Multe stradute, niciuna nu are nume, inguste, cu magazine la parter, sus….de toate: case, hoteluri, pensiunui, restaurante, magazine, masaj, schimb valutar, di tati! Evident, m-am pierdut. Era si greu sa stii unde esti si unde sa ajungi intr-un oras cu strazi fara nume. Practic e fara strazi, caci alea de care vorbesc eu sunt ulite. Fructele se vindeau pe strada, din biciclete, legumele pe jos, pe foi de ziar. Pe ulita asta incapeau oameni, caini, pisici, gaini, vaci, masini, motorete, biciclete. In ambele sensuri.
Este o saracie autentica, naturala, fireasca, aranjata, care nu deranjeaza, cel putin nu pe mine.Un oras foarte animat, la parter e magazinul, la primul etaj spala o tanti pe terasa, la urmatorul gateste alta, tot pe terasa, la ultimul etaj spala copilul, tot pe terasa.
Ah, in Kathmandu nu e curent. Ce am trait anul trecut in McLeod fu bine! Aici vine curentul la 18.00. Si pleaca la 21.00, cel tarziu. Apoi gata, bezna. Fiecare se descurca cu ce are: generator electric, lumanare, nimic….. Al nostru hotel avea un generator care ne tinea inca 2-3 ore. Util, mai ales ca avem multe baterii de incarcat.
Un oras mare, cu oameni cool! Tot repet asta in capul meu caci a fost o mare surpriza. Ah, un oras in care se mananca foarte bine! Noi ne-am gasit locul la Phat Kath, un loc caaaattt se poate de chill! Iar dulciurile din Kathmandu……delicioase!!!!
M-am lipit de Kathmandu, gata, nu mai am ce face….il mai vad la anu`!
Pana atunci…poze. Multe dintre fffooaarteeee multele facute.
Prima impresie…. Pai cu Nepal a fost tare ciudat! Pentru ca aveam deja experienta Indiei, iar la prima vedere totul pare ca in India. Si atunci eu am stat linistita: e ca`n India, stiu cum e. Oamenii se imbraca la fel, chiar seamana cu indienii, nu sunt strazi, e mult praf, d-astea. Pe parcurs, chiar repede, aveam sa ma trezesc ratacita total in mijlocul unui loc ce parea inteles.
Primul lucru care m-a aruncat departe de orice stiam a fost ora. Cat e ceasul? Pai nu stiu. Diferenta de fus orar fiind x ore si 15 minute. Apoi m-am pierdut cu banii! Ei au tot rupees dar cu alta valoare, normal. Ah, si au alte cifre. Dupa 2 zile i-am dibuit eu. Insa valoarea lucrurilor….mai greu. Nu stiam cat inseamna scump cat inseamna ieftin. Cumparam lucruri pe care nu le cunosteam la o valoare pe care nu aveam cu sa o aproximez in tara asta. Parca eram in Harry Potter la cumparaturi.
Bun, trec si peste bani si lucruri, ajung la oameni. Alta poveste. Crezandu-i ca pe cei din India, asteptam sa fiu tratata ca in India. Ei bine, nu e asa. E mai bine 🙂 Nu se holbau la noi, nu cerseau, nu deranjau, chiar nu ma vedeau. Ma simteam ca un vizitator invizibil. Deveneam vizibila atunci cand interactionam cu ei. Sunt simpli, ajuta. In rest…esti doar tu, asa cum vrei tu sa fii. Oameni colorati, relaxati. Si foarte cool. Da :))
Apoi orasul…. Am stat in Thamel. Zona in care stau majoritatea turistilor. Un cartier exact ca centrul orasului McLeod, la o scara mult mai mare. Multe stradute, niciuna nu are nume, inguste, cu magazine la parter, sus….de toate: case, hoteluri, pensiunui, restaurante, magazine, masaj, schimb valutar, di tati! Evident, m-am pierdut. Era si greu sa stii unde esti si unde sa ajungi intr-un oras cu strazi fara nume. Practic e fara strazi, caci alea de care vorbesc eu sunt ulite. Fructele se vindeau pe strada, din biciclete, legumele pe jos, pe foi de ziar. Pe ulita asta incapeau oameni, caini, pisici, gaini, vaci, masini, motorete, biciclete. In ambele sensuri.
Este o saracie autentica, naturala, fireasca, aranjata, care nu deranjeaza, cel putin nu pe mine.Un oras foarte animat, la parter e magazinul, la primul etaj spala o tanti pe terasa, la urmatorul gateste alta, tot pe terasa, la ultimul etaj spala copilul, tot pe terasa.
Ah, in Kathmandu nu e curent. Ce am trait anul trecut in McLeod fu bine! Aici vine curentul la 18.00. Si pleaca la 21.00, cel tarziu. Apoi gata, bezna. Fiecare se descurca cu ce are: generator electric, lumanare, nimic….. Al nostru hotel avea un generator care ne tinea inca 2-3 ore. Util, mai ales ca avem multe baterii de incarcat.
Un oras mare, cu oameni cool! Tot repet asta in capul meu caci a fost o mare surpriza. Ah, un oras in care se mananca foarte bine! Noi ne-am gasit locul la Phat Kath, un loc caaaattt se poate de chill! Iar dulciurile din Kathmandu……delicioase!!!!
M-am lipit de Kathmandu, gata, nu mai am ce face….il mai vad la anu`!
Pana atunci…poze. Multe dintre fffooaarteeee multele facute.
S1
