de 10 ore. 5 ore la dus, 5 ore la intors.
Am fost la Pokhara. Eram prin KTM zilele trecute si cautam orice. Si niste info despre cum sa ajungem la Pokhara. Am dat de o “agentie” de orice unde am gasit si cum sa ajungem, si cu ce sa ajungem, si unde sa ajungem. Am inchiriat o masina cu tot cu sofer, caci altfel e sinucidere, si am plecat…..pe 20, adica….nu stiu. Ne-am intors azi. Stau in fata laptop-ului si dau din cap pe Nicoara. Revenind la subiect, despre drum as vorbi de-as putea. Despe Pokhara in al post.
Pai cum sa zic eu ca a fost drumul….pentru noi, halucinant, trip in 15 acte,uitea catelu`, uite vaca, uite copilu`, uite valea, uite viteza, iaca niste frana, Annapurna, curba, margine, franaaaa, ia si valea cu terase verzi, din nou, franaaa, stoooppp, camion rosu in fata ochilor, totul se opreste in loc…..continuam muntele, valea, terasele, praf….
Daca ar fi fost sa cred in ceva, as fi crezut in domnul soferul nostru. L-as fi facut zeu pe pamant. Insa nu mi-a placut ca statea cu geamurile blocate tot timpul si nu-l mai fac zeu. Oricum, conducea bine…si repedeeee!!!!
Pana la Pokhara se merge de-a lungul unui rau. Un fel de Valea Oltului de 200 km, care urca pe marginile dealurilor, doua benzi max, pe alocuri doar pamant si mult praf. Pe marginile drumului….di tati! Adica pe margini se locuieste, se mananca, se spala, se vinde orice – apa, mancare, fructe, legume, petrol (1.3usd litru`), se face pipi, se fac poze. Pe langa marginea drumului…..eh, frumos! Pai totul este printre dealuri inalte si terasate. Si totul este acoperit de un soi le pacla. E mult praf si se vede. Dar se vede frumos. Mult verde, multe capre, multe femei, multi copii, banana trees, …. Nu mai stiam daca sunt in Goa, In Nepal, la munte, la mare. Fascinanta tara!
La dus mi-am vazut ultimele secunde de 3-4 ori. Suna dramatic ce cititi, e dramatic pentru voi. Ce e interesat e ca pentru mine suna foarte firesc. Nimic grav. Aici nu exista panici, sa ne intelegem. Si datorita acestui lucru minunat au zburat si multe din ale mele. Nimeni nu este panicat, in nicio situatie. Dar in nicio situatie. Cand te trezesti cu masina in fata, totul decurge cat se poate de lin: se pune frana, se face loc unul altuia, nu se enerveaza nimeni, nu urla nimeni, nu face nimeni infarct. Pai de ce sa ne fie rau cand poate sa ne fie bine? Asa sunt ei.
Aaaahhhh, la intoarcere, adica azi, am gasit doua poduri d-alea de se balanga-ne. Si ne-am dat pe ele! :))))) Yuhuuuu!
Acu` inapoi in KTM.
Am fost la Pokhara. Eram prin KTM zilele trecute si cautam orice. Si niste info despre cum sa ajungem la Pokhara. Am dat de o “agentie” de orice unde am gasit si cum sa ajungem, si cu ce sa ajungem, si unde sa ajungem. Am inchiriat o masina cu tot cu sofer, caci altfel e sinucidere, si am plecat…..pe 20, adica….nu stiu. Ne-am intors azi. Stau in fata laptop-ului si dau din cap pe Nicoara. Revenind la subiect, despre drum as vorbi de-as putea. Despe Pokhara in al post.
Pai cum sa zic eu ca a fost drumul….pentru noi, halucinant, trip in 15 acte,uitea catelu`, uite vaca, uite copilu`, uite valea, uite viteza, iaca niste frana, Annapurna, curba, margine, franaaaa, ia si valea cu terase verzi, din nou, franaaa, stoooppp, camion rosu in fata ochilor, totul se opreste in loc…..continuam muntele, valea, terasele, praf….
Daca ar fi fost sa cred in ceva, as fi crezut in domnul soferul nostru. L-as fi facut zeu pe pamant. Insa nu mi-a placut ca statea cu geamurile blocate tot timpul si nu-l mai fac zeu. Oricum, conducea bine…si repedeeee!!!!
Pana la Pokhara se merge de-a lungul unui rau. Un fel de Valea Oltului de 200 km, care urca pe marginile dealurilor, doua benzi max, pe alocuri doar pamant si mult praf. Pe marginile drumului….di tati! Adica pe margini se locuieste, se mananca, se spala, se vinde orice – apa, mancare, fructe, legume, petrol (1.3usd litru`), se face pipi, se fac poze. Pe langa marginea drumului…..eh, frumos! Pai totul este printre dealuri inalte si terasate. Si totul este acoperit de un soi le pacla. E mult praf si se vede. Dar se vede frumos. Mult verde, multe capre, multe femei, multi copii, banana trees, …. Nu mai stiam daca sunt in Goa, In Nepal, la munte, la mare. Fascinanta tara!
La dus mi-am vazut ultimele secunde de 3-4 ori. Suna dramatic ce cititi, e dramatic pentru voi. Ce e interesat e ca pentru mine suna foarte firesc. Nimic grav. Aici nu exista panici, sa ne intelegem. Si datorita acestui lucru minunat au zburat si multe din ale mele. Nimeni nu este panicat, in nicio situatie. Dar in nicio situatie. Cand te trezesti cu masina in fata, totul decurge cat se poate de lin: se pune frana, se face loc unul altuia, nu se enerveaza nimeni, nu urla nimeni, nu face nimeni infarct. Pai de ce sa ne fie rau cand poate sa ne fie bine? Asa sunt ei.
Aaaahhhh, la intoarcere, adica azi, am gasit doua poduri d-alea de se balanga-ne. Si ne-am dat pe ele! :))))) Yuhuuuu!
Acu` inapoi in KTM.
Iaca dusu`. Urmeaza si intorsu`.
 |
|
| La benzinarie |