Sau despre primul meu zbor low cost.
Am zis eu mai devreme cum s-au aranjat lucrurile de am ajuns sa luam un zbor, oricare, inspre Goa.
Veni si ziua cea mare. Dis de dimineata, pe la 7 juma, soferul in fata portii! Ma rog, in fata scarilor ce coborau de la casa noastra. Da, cu ochii crapati, caci am avut grija sa stam pana tarziu si cu o seara inainte, cu bagajele in carca, cu cafeaua…nu mai zic…urca in masina. De data asta era o masina mica. Un Suzuki, dar cine mai stie de care….?
Speram sa avem un sofer mai tanar, care sa nu ne tina de vorba tot drumul, care sa permita sa se fumeze in masina si…si cam atat. Peste ce am dat: un tip pe la 30, asa, cu cercel in ureche. Nu ne-a ametit cu povesti de-ale lui, nu ne-a zis nimic, ne-a lasat in boii nostrii si tare bine a fost!
Pe drum…obisnuiti cu peisajele nelipsite de oameni, „tarabele” lor, coteturile lor, caini, gunoaie, etc, am avut o foarte mare surpriza: am avut parte de un peisaj curat, fara oameni si ale lor, tot timpul! Ma rog, facand exceptie de orasele, satele prin care treceam, dar fura putine.
McLeod Ganj – Chandigarh, 200 km, 7 ore juma`! Da, asa a fost. Insa, au fost 7 ore superbe! Cu lumina diminetii, cu ceata si soarele in spatele ei, cu munti, cu maimute multe, cu dealuri, cu vai, cu mult verde, cu cocosi de munte, cu plantatii de orez, cu multa, multa culoare, cu di tati!
Am trecut printr-un stat important. Punjab. Statul in care traiesc majoritatea siksh-ilor. Frumos!
Buuunnn!!! Ajungem la aeroport in Chandigarh. Aici…ce sa zic. Micut. Si ciudat, caci era un loc cu niscai civilizatie, gen occidental. Cum sa explic eu… Stat 15 zile (parca) in India, in Delhi, cu caini, mizerie, ricse, saracie, Rishikesh, dealuri, Gange, sadhu, Dehradun, Clement Town, buddhism, simplitate, natura, Mussoorie, copii, munti, natura, saracie, McLeod, munti, buddhisti, calugari, temple, bine, simplu, bine, din nou simplu, ajungem in aeroport! Unde gasim: filtru de securitate, televizoare, cladire mare, avioane, ghisee de check-in, calculatoare, armata, oameni seriosi, duri…nu…. Dar nu a durut tare.
Ne-am luat bilete la IndiGo. Nu stiam nimic despre nicio companie aeriana din India. Absolut nimic! asa ca, lucrurile ni se intamplau, fara sa ne asteptam la ceva anume, si noi le traiam pe masura ce dadeau navala peste noi.
Prima surpriza placuta: zborul a fost in timp! Wow!!!!!! Sa nu uitam ca ne aflam in India, tara in care nimic nu se intampla cum programezi tu. Tara care traieste, nu indeplineste niste planuri.
Incepe imbarcarea. Nu a fost o imbarcare ca in Europa. Nu era afisaj, nu imi aduc aminte de anunt (dar asta nu inseamna ca nu a fost), nu ne-a cautat nimeni de pasapoarte (doooh, normal, era zbor intern!!! Dar eu tot mirata eram), nu era autobuz, imbarcarea era in larg si toata lumea o lua la pas pe platforma pe unde vroia! Da, juma`de avion ( a se intelege nr de pasageri) s-a oprit sa-si faca poze! Si nimeni, dar nimeni nu ghida pasagerii! O luau pe sub aripa (cunoscatorii „stie” ca nu se face asa ceva), cu masina de petrol in peisaj…d-astea…. Adica India.
Cum era avionul pe dinafara? Pai era fain! Era un 737…parca 800. Nou. Urcam. O alta supriza placuta: echipaj tanar, frumos, curat, cochet, proaspat, drept, mandru, zambitor! Muuult deasupra celor gen BA, LH, AF, KL…AZ… Mult! Foarte tare! Mai, erau fetele alea atat de frumoase, aranjate, un machiaj impecabil, parul aranjat superb, o uniforma purtata perfect, tinuta, tot ce vreti!
Sa povestesc si de avion… Curat! Nou! Nu mirosea! Nu era rata, nu era o ingramadeala de scaune. Da, 3 si 3, insa genunchii mei nu atingeau scaunul din fata, mare lucru!
Bun, ne asezam, ne legam, facem off block, rulam, decolam. Perfect! Ce urmeza? Noi, haplea: mancare! Nu de foame, mai mult de curiozitate. Fiind low cost, totul se platea. Preturile, da, mai mari ca in oras, sa zic. Insa, decente. Iar pentru noi….mici. Nu era mancare calda. Insa am luat sandvis, ceva dulce – daaaa, un brownie foarte bun!! – apa, d-astea.
Apoi ne-am pus pe citit revista din avion. Ce reiesea clar era ca acesasta companie promova prezenta femeilor in airline! Comandat era o femeie. Tanara, 23-24 ani. Frumoasa, mandra! Echipajul de cabina format numai din femei. Toate la fel de frumoase si mandre! Mare lucru in India, caci in tara asta femeia ajunge greu sa aiba un job recunoscut. E tara in care femeile fac curat, mancare, copii, cumparaturi. E tara in care vezi femei muncind numai la tarabe (sunt foarte bune negustorese) si in constructii. Ce fac ele in constructii: cara! Da, cara nisip, pietre, etc. Bine, in constructii cred ca muncesc cele din castele cele mai de jos…
Sa revenim la zbor. Nu era unul direct Goa. Ne-am oprit in Mumbai, unde s-au dat multi jos. Si s-au urcat altii. Ziceam noi: sa vezi ca nu se urca multa lume din Mumbai, clar… Cine sa se urce, Goa e de tineri, de hippie, de altii, muuulti ca noi! Mda…. S-a umplut avionul de omeni de afaceri! Si nu numai indieni, si cativa europeni! Nicun hippie, niciun sburator ca noi!
Ok, am tacut si ne-am vazut de ale noatre, adica ascultat muzica, citi, uitat pe geam. Si asa trecu si bucata Mumbai-Goa. Ce sa zic, fu un zbor tare fain! Era la apus, zburam deasupra marii…frumos! Ah, am vazut niste munti foarte interesanti! Stai sa caut sa vad care erau! Gata: Gatii de Vest! Superb! parca eram deasupta Marelui Canion! Mi nu nat! 🙂
Si cu ochii lipiti de geam, cu zambetul de la o ureche la alta, minunata de tot ce era sub noi, exact ca Oana mica, mica, am stat totata bucata Mumbai-Goa.
Goa: cred ca era cam 21.00 cand am ajuns. Cald!!! Cald!!!! Cald!!!!!
Ne astepta soferul de la hotel. Bine, hotel ii zic eu, ce era…urmeaza sa fie povestit aici, candva 🙂
Pe scurt, asta fu primul meu contact cu un low cost. Frumos, prietenos! Mi-a placut!
Si, de aveti drumuri prin India, luati IndiGo!
😉
Poze….nu prea sunt. Era prea frumos sa mai stam cu aparatul la ochi… S3 a facut cateva. Si eu le pun mai jos.
Am zis eu mai devreme cum s-au aranjat lucrurile de am ajuns sa luam un zbor, oricare, inspre Goa.
Veni si ziua cea mare. Dis de dimineata, pe la 7 juma, soferul in fata portii! Ma rog, in fata scarilor ce coborau de la casa noastra. Da, cu ochii crapati, caci am avut grija sa stam pana tarziu si cu o seara inainte, cu bagajele in carca, cu cafeaua…nu mai zic…urca in masina. De data asta era o masina mica. Un Suzuki, dar cine mai stie de care….?
Speram sa avem un sofer mai tanar, care sa nu ne tina de vorba tot drumul, care sa permita sa se fumeze in masina si…si cam atat. Peste ce am dat: un tip pe la 30, asa, cu cercel in ureche. Nu ne-a ametit cu povesti de-ale lui, nu ne-a zis nimic, ne-a lasat in boii nostrii si tare bine a fost!
Pe drum…obisnuiti cu peisajele nelipsite de oameni, „tarabele” lor, coteturile lor, caini, gunoaie, etc, am avut o foarte mare surpriza: am avut parte de un peisaj curat, fara oameni si ale lor, tot timpul! Ma rog, facand exceptie de orasele, satele prin care treceam, dar fura putine.
McLeod Ganj – Chandigarh, 200 km, 7 ore juma`! Da, asa a fost. Insa, au fost 7 ore superbe! Cu lumina diminetii, cu ceata si soarele in spatele ei, cu munti, cu maimute multe, cu dealuri, cu vai, cu mult verde, cu cocosi de munte, cu plantatii de orez, cu multa, multa culoare, cu di tati!
Am trecut printr-un stat important. Punjab. Statul in care traiesc majoritatea siksh-ilor. Frumos!
Buuunnn!!! Ajungem la aeroport in Chandigarh. Aici…ce sa zic. Micut. Si ciudat, caci era un loc cu niscai civilizatie, gen occidental. Cum sa explic eu… Stat 15 zile (parca) in India, in Delhi, cu caini, mizerie, ricse, saracie, Rishikesh, dealuri, Gange, sadhu, Dehradun, Clement Town, buddhism, simplitate, natura, Mussoorie, copii, munti, natura, saracie, McLeod, munti, buddhisti, calugari, temple, bine, simplu, bine, din nou simplu, ajungem in aeroport! Unde gasim: filtru de securitate, televizoare, cladire mare, avioane, ghisee de check-in, calculatoare, armata, oameni seriosi, duri…nu…. Dar nu a durut tare.
Ne-am luat bilete la IndiGo. Nu stiam nimic despre nicio companie aeriana din India. Absolut nimic! asa ca, lucrurile ni se intamplau, fara sa ne asteptam la ceva anume, si noi le traiam pe masura ce dadeau navala peste noi.
Prima surpriza placuta: zborul a fost in timp! Wow!!!!!! Sa nu uitam ca ne aflam in India, tara in care nimic nu se intampla cum programezi tu. Tara care traieste, nu indeplineste niste planuri.
Incepe imbarcarea. Nu a fost o imbarcare ca in Europa. Nu era afisaj, nu imi aduc aminte de anunt (dar asta nu inseamna ca nu a fost), nu ne-a cautat nimeni de pasapoarte (doooh, normal, era zbor intern!!! Dar eu tot mirata eram), nu era autobuz, imbarcarea era in larg si toata lumea o lua la pas pe platforma pe unde vroia! Da, juma`de avion ( a se intelege nr de pasageri) s-a oprit sa-si faca poze! Si nimeni, dar nimeni nu ghida pasagerii! O luau pe sub aripa (cunoscatorii „stie” ca nu se face asa ceva), cu masina de petrol in peisaj…d-astea…. Adica India.
Cum era avionul pe dinafara? Pai era fain! Era un 737…parca 800. Nou. Urcam. O alta supriza placuta: echipaj tanar, frumos, curat, cochet, proaspat, drept, mandru, zambitor! Muuult deasupra celor gen BA, LH, AF, KL…AZ… Mult! Foarte tare! Mai, erau fetele alea atat de frumoase, aranjate, un machiaj impecabil, parul aranjat superb, o uniforma purtata perfect, tinuta, tot ce vreti!
Sa povestesc si de avion… Curat! Nou! Nu mirosea! Nu era rata, nu era o ingramadeala de scaune. Da, 3 si 3, insa genunchii mei nu atingeau scaunul din fata, mare lucru!
Bun, ne asezam, ne legam, facem off block, rulam, decolam. Perfect! Ce urmeza? Noi, haplea: mancare! Nu de foame, mai mult de curiozitate. Fiind low cost, totul se platea. Preturile, da, mai mari ca in oras, sa zic. Insa, decente. Iar pentru noi….mici. Nu era mancare calda. Insa am luat sandvis, ceva dulce – daaaa, un brownie foarte bun!! – apa, d-astea.
Apoi ne-am pus pe citit revista din avion. Ce reiesea clar era ca acesasta companie promova prezenta femeilor in airline! Comandat era o femeie. Tanara, 23-24 ani. Frumoasa, mandra! Echipajul de cabina format numai din femei. Toate la fel de frumoase si mandre! Mare lucru in India, caci in tara asta femeia ajunge greu sa aiba un job recunoscut. E tara in care femeile fac curat, mancare, copii, cumparaturi. E tara in care vezi femei muncind numai la tarabe (sunt foarte bune negustorese) si in constructii. Ce fac ele in constructii: cara! Da, cara nisip, pietre, etc. Bine, in constructii cred ca muncesc cele din castele cele mai de jos…
Sa revenim la zbor. Nu era unul direct Goa. Ne-am oprit in Mumbai, unde s-au dat multi jos. Si s-au urcat altii. Ziceam noi: sa vezi ca nu se urca multa lume din Mumbai, clar… Cine sa se urce, Goa e de tineri, de hippie, de altii, muuulti ca noi! Mda…. S-a umplut avionul de omeni de afaceri! Si nu numai indieni, si cativa europeni! Nicun hippie, niciun sburator ca noi!
Ok, am tacut si ne-am vazut de ale noatre, adica ascultat muzica, citi, uitat pe geam. Si asa trecu si bucata Mumbai-Goa. Ce sa zic, fu un zbor tare fain! Era la apus, zburam deasupra marii…frumos! Ah, am vazut niste munti foarte interesanti! Stai sa caut sa vad care erau! Gata: Gatii de Vest! Superb! parca eram deasupta Marelui Canion! Mi nu nat! 🙂
Si cu ochii lipiti de geam, cu zambetul de la o ureche la alta, minunata de tot ce era sub noi, exact ca Oana mica, mica, am stat totata bucata Mumbai-Goa.
Goa: cred ca era cam 21.00 cand am ajuns. Cald!!! Cald!!!! Cald!!!!!
Ne astepta soferul de la hotel. Bine, hotel ii zic eu, ce era…urmeaza sa fie povestit aici, candva 🙂
Pe scurt, asta fu primul meu contact cu un low cost. Frumos, prietenos! Mi-a placut!
Si, de aveti drumuri prin India, luati IndiGo!
😉
Poze….nu prea sunt. Era prea frumos sa mai stam cu aparatul la ochi… S3 a facut cateva. Si eu le pun mai jos.
 |
| Iaca Ceata |
 |
|
| Iaca soferul |
 |
| Iaca un sikh |
 |
|
| Iaca alt sikh |
 |
| Iaca VIATA! Poza de S3 😉 |
 |
|
| Iaca si McLeod…il lasam la locul lui, sa-l gasim data viitoare. |
 |
|
| Ingerii muntilor. McLeod. |
 |
| Zice IndiGo atunci cand nu-ti e tocmai bine zburand. Nu si cazul nostru. |
 |
|
| Pe langa drum. Tot drumul. |