In traducere libera: Carpe Diem! Traieste ziua!
E numele locului in care sunt acum.
M-am trezit la 7, un clopotel suna intr-una din 2 in 3 minute. Afara. Cum camera mea dadea inspre templu, am zis ca s-au apucat oamenii de rugaciuni la 7 dimineata, de unde sa stiu eu ce obiceiuri au… Mai tarziu aveam sa aflu ca nu era asa. Jos, langa templu, statea un cersetor. Iar felul in care atragea atentia era sunatul din colpotel. La fiecare 1-2 minute.
M-am trezit. Am data drumul la apa calda sa imi fac dus. Am asteptat. Am asteptat. Si, da , am asteptat. Nimic. Adica era ceva, dar era rece.
Ok, hai sa luam micul dejun. Cobor la restaurantul locului unde stateam. Cer porridge cu fructe. Si un espresso.
Porridge era facut cu gris. Un gris fiert cu lapte, cred, si cu fructe inauntru. Nu. Nu. NU.
Cafeaua: apa cu gust de nes. De unde naiba am crezut eu ca pot gasi un espresso in McLeod Ganj???? Stiu: asa am invatat „acasa” in Europa. Am invatat ceva gresit.
Ok, sa iesim din casa. Si am ajuns din nou la Peace Cafe. Un loc cu cafea adevarata (dar nu Lavazza), mic dejun buuuun si prajituri MI NU NA TE!!! M-am asezat pe terasuca, in soare. In fata mea, valea si muntii. Si vulturii. Maimutele nu stiu pe unde erau..
Apropos, stateam la ultimul etaj la Snow Lion, maimutele jucau fotbal in capul meu 😛
Revenim la cafenea. Isi face aparitia o britanica. Pe la 45 ani. Calatoreste de 8 ani.
Apoi, un tibetan. Si incepem sa vorbim, ca asa e aici.
Am ajuns sa ma mut unde sta britanica. Ceva mai sus, unde e liniste, unde camera e mai mare, simpla, dar curata, unde e o terasa mare, cu vedere inspre vale, unde camera costa doar 350 rupees, in loc de 500, cat dadeam la prima locatie.
Apoi, am ajuns sa predau franceza tibetanului. Da, eu! Maine la 9.30 avem prima lectie 😀
Ce am mai facut? Pai am plecat de unde stateam, repede! M-am mutat in noul loc. Si am luat-o la pas.
Am ajuns sa ma vopsesc, intr-un „salon” din India, McLeod Ganj! Ah? Tnana!!!!!
Bine, am cumparat eu vopseaua din magazin. Si m-a costat 500 rupees manopera, sa zic asa. Si, in timp ce eram acolo a cazut si curentul. E ceva normal aici. Se intampla cam fiecare zi…
Sunt inca in recunoastere. Si e mai greu pentru ca e un orasel pe munte, in cascada, toate sunt inghesuite, nu vezi… Insa sunt un milion de lucruri de facut aici: voluntariat cat cuprinde, trekking, poti sa traiesti in casele tibetanilor, intr-o familie de tibetani, etc.
Ce am observat, si voi scrie despre asta separat, este ca ei sunt foarte bine organizati. Guvernul lor (desi in exil), are grija ca toate sa se desfasoare cat mai corect, simplu, ajuta foarte mult.
Am ajuns si pe la templul mare din McLeod Ganj, acolo unde sta si Dalai Lama. Nu e acasa, e plecat. 😛 Si nici nu o sa fie in zona cat mai stau eu pe aici, chiar o sa fie prin Europa…
Acum am ajuns la Carpe Diem, un restaurant de care mi-a zis tipa de la coafor. Cica vin multi straini si se socializeaza mult. Da, sunt multi straini aici sus, pe terasa. Gabicu, Alnush, ia ghiciti voi din ce tara sunt straini astia! Hai, puteti, puteti!
Pentru cei ce nu stiu: Rusia.
Sunt dezamagita. Pentru ca sunt peste tot!
Nicio problema. Am scris repede post-ul asta.
Nu am facut poze. E prea maret locul asta, inca nu simt ca il pot cuprinde in poze. In plus, e un loc care te face sa traiesti, mai mult decat altceva, te rupe de telefoane, poze, te leaga de tine.
Insa, acum am facut cateva poze pe care le-am trimis surorii mele dragi. Sa vi le arat si voua, Alea, de pozezi ce ai in fata si bagi si o poza cu tine 🙂
Pe curand!
 |
 |
| Veg Chowmein |
S1