Prima zi …

De Mihai

Pfiu …  Prima zi … aaaaa … Majnu ka Tilla … Am aflat și noi de ei din vorba-n vorba, si ne-am propus sa mergem sa-i vedem. Cine sunt ei? Tibetani exilați. Budiști sau oameni simpli, care au ales calea exilului, urmându-și conducătorii spirituali. Si uite asa iată-ne în Tabara Tibetanilor

Pana acolo însă, am străbătut o parte din New Dehi, Old Delhi :).

Oamenii, agitați, cu treaba, dar te remarca.

Majnu ka Tilla

Din exterior:

O alta enclava, cartier, tabăra de refugiați, parte din oraș. Cu case îngrămădite, străduțe înguste, lume multa, noroi, mizerie.

Intre toate acestea, oamenii, calmi, cu priviri blânde, rătăcitoare, fete zâmbitoare. Fara întrebări în privire de genul: ce cauți aici? Primitori. Curioși.

Am ajuns într-o piață, mica, poate singura (caci mai târziu am rătăcit cu Oana-mea pe străduțe, însă nu am mai găsit alta piață), acoperita cu o pânză colorata, ce-ți făcea gândul sa zboare la Tibet.

Apoi am observat mulțimea de călugări, în straiele lor grena/vișiniu/galben, ieșind dintr-un templu, cel din fata.

In toată aceasta atmosfera te cuprindea un misticism, fără sa-l poți identifica. 

Apoi Shankar, șoferul nostru nepalez, ne-a îndemnat sa intram într-un mic restaurant. Restaurant e mult spus, și chiar și mic. Afara, în fata restaurantului, era un tânăr, probabil de liceu ca vârstă, ce vindea diverse nimicuri. In interior, pe o bancheta, stăteau un călugăr și o bunicuță. Se uitau curioși la noi. Ne-am așezat la una din cele patru mese. Da, patru mese într-o camera de apartament. N-ai zice ca ar fi mare lucru. Dar mâncarea, pregătită în 30 min, a fost delicioasa. Picanta, după gustul meu, dar f buna. Vegetarian chowmein – ceea ce și-a luat Oana.

Pe geam, vis a vis, era un fel de frizerie. Insa, pe lângă serviciile la care ne gândim noi, când pronunțăm frizerie, mai avea unul: curățatul în urechi. Da, era un băiat care asta făcea: curata oamenii în urechi.
Oana, intre timp, a iesit sa se plimbe. Eu si Shankar am asteptat felurile noastre de mancare: vegetarian thukpak si chicken chowmein.
Dupa ce ne-am umplut burtile, pentru ca ortiile erau foarte mari, am iesit sa o cautam pe Oana. Odata in piata, am observat ca oamenii, calugarii, se pregateau de ceva.

Am cautat-o pe Oana din priviri. Nu am gasit-o. Shankar a zis ca vrea sa-si cumpere tigari. A luat-o pe o straduta la dreapta. Eu dupa el, nu cumva sa raman singur.