Este un fel de Printul Turismului de anul trecut, din Mumbai. Ca si ocupatie, sa zic. Un fel de agent de ticketing si nu numai. Cel din Mumbai cred ca ne vindea si paine, de ziceam ca ne e foame! Ca in rest…ce nu ne-a vandut…
Eh, avem un asemenea “print” si in nord, in McLeod Ganj. Si avem si diferente intre ei.
Cel de Mumbai, “print” de metropola, era dezghetat, indraznet, mucalit, un negustor abil, mic speculant, in acelasi timp.
Eh, asta de McLeod Ganj…atent, constiincios, demn, minutios.
La cateva zile dupa ce ne-am regasit noi, astia 3 sburatori, in munti, in McLeod Ganj, in colt de Indie, am zis sa ne urnim spre alte locuri. Nu ca asta nu era bun, au contraire! Dar venise frigul peste locurile alea si noi visam soare si cald. Visam Goa!
Si cum ne invarteam noi intre Main Square si Carpe Diem (de mers aici daca va duce soarta prin McLeod Ganj), dam de…sa ii zic “o agentie de turism”. O cosmelie de 3 mp, pe insula dintre cele doua strazi principale. Opa! Sa intram sa vedem pe unde, cum, cand ajungem noi in Goa.
Intram, tragem usile dupa noi, ca ne batea frigul, dam buna seara, ne aszam si zicem: “noi vrem sa ajungem in Goa. Sa fim acolo in data de X. Cum se face?”
Da, suna aiurea, stiu. Cum, noi nu aveam internet? Nu aveam laptop? Nu aveam cap(ete)?
Ba da! Dar toate astea sunt Made in Europe. Si e un soi de nepotrivire intre logica noastra si lumea aia in care eram noi acolo. Parca ne lipseste ceva, nu stiu.
Exemplu: vroiam sa ajungem in Goa, in 2-3 zile, cu transportul terestru, sa zic. tren, autocar, taxi, d-astea. Si sa ne mai si oprim prin diverse orase.
– Cum, nu ajungem in Goa in 3 zile?!? Eh, ba da! In plus, vedem si Amritsar, si Jaipur, Jodhpur, Jaisalmer… Si in 3 zile suntem in Goa.
Cam asa credeam eu. Si cu mine era S3. S2…ceva mai retinut. Stia el ce stia…
Pe peretele din spateel nostru, harta Indiei. Ne cautam pe harta….sus, maica, sus! Ne uitam unde e Goa…departeeeee!!! Pana la urma, cerem avion. Ce, suntem in India, nu are cum sa fie mai mult de 100 euro, chiar de e de pe o zi pe alta. (zici ca am lucrat in gara in ultimii 15 ani…)
Printul H isi ia tacticos un caiet studentesc, il deschide, ia un pix, intra pe net (ce amadeus…ntz!) si incepe:
– Cand? Pe 14? Pe 15? unde? De unde? Apoi unde?
Si nota tot ce scotea pe gura! Data, ora, tot. Pana la urma, ne da si pret: 250 euro, dus-intors.
Prima noastra reactie (negandita, clar!): aaaa, pai e mai scump…
Si aici interveni S3: pai ganditi, ajungem in 4 ore, stam 8 zile, plecam direct de acolo la Delhi sa zburam acasa, stam 8 zile, stam 8 zile, soare, cald, bine, 8 zile.
Ii zicem omului ca avem nevoie de niscai timp sa cugetam si noi si ne dam intalnire a doua zi.
Plecam de acolo, ajungem la net, google it!!!
Nici mai mult nici mai putin de 2500 km intre McLeod Ganj si Goa! Ce era in capul nostru? (al meu, ok, nu dati, S2 si S3). Nici nu realizam unde suntem! 2500 km in 3 zile? Aham! Sigur!
Eram in India, tara in care faci 200 km in 7 ore cu masina, pe un drum liber. Daca e si aglomerat, zi 8-9 ore… Tara trenurilor, insa nu si a vitezei, unde, 600 km de cale ferata se parcurg in minim 12-13 ore.. Acolo eram noi, unde occidentul este desfiintat, unde tot ce crezi ca stii se duce naibii (din fericire).
A doua zi, fuga la nenea Printu`Himalayei: vrem biletele!
Asa m-am capatat eu cu primul meu bilet pe low cost! Moment istoric in viata mea. Pe care aveam sa il marchez seara, la un Old Monk, cu cei 2 S, visand la Goa, plaja, soare, cald!
Ce am invatat: astia de la low cost nu au numar de bilet. Nu stiam. Am platit, ne-a dat niste foi cu itinerariul, si gata!
Eu: Pai cum asa? Ia sa vad Eu! Unde e codul rezervarii, unde e nr biletului? Cum, nu e numar de bilet? Nu e bine! Unde e biletul?…nu mai zic mai departe…
Omul, sarguitor si calm : stiti, cand cumparati un bilet de avion low cost….
Eu nici nu il lasam sa vorbeasca. Mi se umflase pipota: cum imi spune el ce e cu biletele de avion?! Nu se poate! El e unul mic, un agent din varf de munte indian, eu sunt mare, mare, mare,…. Ce face corporatia din om… Bine ca m-am intalnit cu omul asta si m-am mai trezit… Da, eram mai buna cunoscatoare ca el. Dar el mai om decat staff-ul oricarei companii aeriene din occident…
Din momentul in care am ajuns in McLeod Ganj si “m-am asezat”, m-am oprit si din facut poze. Nu ma mai simteam turista, eram integrata, ma simteam de-a locului. Era ca si cum as fi facut poze in timp ce ma duceam la Billa. Noroc cu S3, care, nu stim prin ce minune, a scos camera din sac. Si iaca niste poze, sa vedeti si voi cum arata o agentie de turism din Dharamsala.
 |
| Pasagerii Sburatori |
 |
| Biroul Printului de Himalaya |
 |
| Vedere stanga |
 |
| Printul era plecat sa ne aduca noua biletele Goa -Delhi, nu il avem in poze. Dar avem o poza de a lui. ia ghiciti voi care e! Hint: ne dureau ochii. |
 |
| Office with a view. Downtown. |