Singuratatea este vazuta prost. Esti singur fie ca ai anumite
caracteristici care te fac insuportabil de catre altii, fie esti
parasit, fie mai stiu eu ce ne-facuta ai facut…..In orice caz te simti
trist, gol, fara noima, toate cele bune din tine au disparut,
desertaciune. Mai este si incarcatura religioasa..te-a parasit pana si
Dumnezeu.
Cam asa arata singuratatea in societatea noastra.
Am gasit in Nepal o singuratate fericita, foarte fericita. Ma simt
stingher, ma simt invizibil. Pentru acesti oameni eu nu exist, nu ii
intererseaza de unde vin, incotro ma duc, unde este Romania, cum ma
cheama….mai nimic decat cele necesare unei conversatii de salon….ce mai faceti, cum va merge? Si
toate astea intr-un loc in care este imposibil sa nu atrag atentia, sa
nu fiu vazut. Sunt atat de diferiti de mine, la vorba, la port, la fata,
la mimica, la haine…..Ei imi par o combinatie intre indieni, tibetani,
mongolezi…..mici, negri, parosi, cu ochii negri, migdalati si mici, bine
facuti la trup, bondoci, foarte primitivi la prima vedere. Eu alb,
blonziu, cu ochii mari si verzi, inalt (prin comparatie..), chel, slab.
Ei de o saracie care nu poate fi descrisa in concepte occidentale caci
ar fi ceva de genut trib, eu cu burrbery si calvin klein. Adica
imposibil sa nu ma vada…… ei bine nu. Nici banii mei, nici culoarea,
nici hainele, nimic nu le atrage atentia ca as exista, ca ma plimb
printre ei, ca sunt acolo. Nu sunt curiosi, nu sunt invidiosi, nu vor
ce am eu, nu trag de mine sa ma fure, sa ma insele, sa ma faca, sa imi
vanda, sa imi ia banii…..NU. Ei linistiti, fericiti, cu treaba lor,
aparent fara griji, eu cu ganduri, intrebari, cautari, griji, planuri……
Daca ma duc la ei sa le cer diverse sunt extrem de amabili. Foarte
dispusi sa ma ajute, sa ma indrume, sa imi spuna ce este de facut ce nu
este de facut, ce este corect si ce este incorect. Se simt stanjeniti in
momentul in care trebuie sa discutam despre cat costa. Mai degraba ar
spune lasa de la mine, nu face nimic, decat sa imi
ceara bani. Parca ma abuzeaza daca imi cer bani ( de ex. la un hotel in
Pokhara am fost intrebat ce buget am pentru camera, atat sa platesc).
caracteristici care te fac insuportabil de catre altii, fie esti
parasit, fie mai stiu eu ce ne-facuta ai facut…..In orice caz te simti
trist, gol, fara noima, toate cele bune din tine au disparut,
desertaciune. Mai este si incarcatura religioasa..te-a parasit pana si
Dumnezeu.
Cam asa arata singuratatea in societatea noastra.
Am gasit in Nepal o singuratate fericita, foarte fericita. Ma simt
stingher, ma simt invizibil. Pentru acesti oameni eu nu exist, nu ii
intererseaza de unde vin, incotro ma duc, unde este Romania, cum ma
cheama….mai nimic decat cele necesare unei conversatii de salon….ce mai faceti, cum va merge? Si
toate astea intr-un loc in care este imposibil sa nu atrag atentia, sa
nu fiu vazut. Sunt atat de diferiti de mine, la vorba, la port, la fata,
la mimica, la haine…..Ei imi par o combinatie intre indieni, tibetani,
mongolezi…..mici, negri, parosi, cu ochii negri, migdalati si mici, bine
facuti la trup, bondoci, foarte primitivi la prima vedere. Eu alb,
blonziu, cu ochii mari si verzi, inalt (prin comparatie..), chel, slab.
Ei de o saracie care nu poate fi descrisa in concepte occidentale caci
ar fi ceva de genut trib, eu cu burrbery si calvin klein. Adica
imposibil sa nu ma vada…… ei bine nu. Nici banii mei, nici culoarea,
nici hainele, nimic nu le atrage atentia ca as exista, ca ma plimb
printre ei, ca sunt acolo. Nu sunt curiosi, nu sunt invidiosi, nu vor
ce am eu, nu trag de mine sa ma fure, sa ma insele, sa ma faca, sa imi
vanda, sa imi ia banii…..NU. Ei linistiti, fericiti, cu treaba lor,
aparent fara griji, eu cu ganduri, intrebari, cautari, griji, planuri……
Daca ma duc la ei sa le cer diverse sunt extrem de amabili. Foarte
dispusi sa ma ajute, sa ma indrume, sa imi spuna ce este de facut ce nu
este de facut, ce este corect si ce este incorect. Se simt stanjeniti in
momentul in care trebuie sa discutam despre cat costa. Mai degraba ar
spune lasa de la mine, nu face nimic, decat sa imi
ceara bani. Parca ma abuzeaza daca imi cer bani ( de ex. la un hotel in
Pokhara am fost intrebat ce buget am pentru camera, atat sa platesc).
Un fel de concluzie:
Cu cat suntem mai primitivi (considerand criteriile occidentale) cu
atat suntem mai oameni, mai naturali, mai buni, mai intelepti, mai
detasati de material, mai intelegatori fata de fiinta umana si nevoile
ei, mai dispusi pentru grija si compasiune.
Concepte precum invidia, concurenta, hotia, minciuna, banii, avutia,
civilizatia, drepturile omului, egalitatea, munca etc sunt instrumentele
lumii in care eu traiesc si care m-au indepartat atat de mult de om.
Poate nepalezii pentru ca sunt majoritar budhisti au reusit sa
inteleaga ca singuratatea, in sensul de non dependenta afectiva de un
altul este un mod foarte sanatos de a fi sau doar inca civilizatia nu i-a ajuns. Sper sa fie prima varianta.
S3 prin Nepal cu S1