Drapelul Nepalului
Peste tot prin Nepal, gasesti reprezentari ale unei uniuni: Soarele si Luna. Alaturate, contopite, formand un intreg. Mi-au atras atentia de la prima vizita. Lucrate in lemn, in metal, colorate sau nu, sunt peste tot. Un simbol intalnit peste tot.
In Alchimie – si nu nu mai, exista doua contrarii principale care, formeaza prima materia – materia prima. Alchimia isi doreste armonizarea celor doua contrarii. Iar desavarsirea muncii unui alchimist este “nunta alchimica” – unificarea contrariilor.
Imaginea comerciala a Alchimiei este cea a unei practici de producere a aurului – elixir al vietii. Insa, dupa cum spun chiar alchimisti, “Aurum nostrum non est aurum vulgi”. Adica “Aurul nostru nu este aurul obisnuit”. Luandu-i acestui “aur” calitatea materiala, scopul alchmiei ramane unul spiritual, aurul reprezentand transformarea spirituala (a nu se intelege religioasa).
Revenind la contrariile principale ale materiei prime, in alchimie acestea sunt Soarele si Luna. Si au valoare de constient si inconstient, de masculin si feminin.
In occident s-a format si dezvoltat psihanaliza, al carui scop este, precum intalnim si in alchimie, armonizarea constientului cu inconstientul. Asta ar avea ca rezultat aceeasi tranformare spirituala (nu religioasa).
In Asia, cu mii de ani inainte de aparitia psihanalizei, a aparut ceea ce in ziua de azi denumim Buddhism. Un concept de baza in buddhismul tantric este reprezentat de polaritatea principiilor masculine si feminine. Iar unirea celor doua principii este obiectivul tuturor practicilor tantrice. Unirea, contopirea celor doua contrarii transforma dualitatea intr-o unitate absoluta: iluminarea.
Mai departe…atat in Buddhism cat si in alchimie si psihanaliza (si nu numai), traseul este acelasi: perioada neagra, de coborare, depresie, frustrare, apoi curatare, purificare, de intensificare a constiintei, urmata de concluzie: aparitia pietrei filosofale, echivalentul desavarsirii sintezei psihice – aparitia Sinelui.
Se poate merge mai departe de atat. Odata obtinuta contopirea dintre constientul si inconstientul propriii, dintre masculinul si femininul proprii, se continua catre unirea intregii fiintei umane cu lumea unica – unus mundus, inconstientul colectiv sau universul. In Buddhism i se spune iluminare. In psihanaliza jungiana i se spune individuatie.
Atat de departate in timp si spatiu, avand aceeasi esenta: Dualitatea simtita, traita ca intreg.