Caci am ajus si aici.Ieri, la 10 trebuia sa ne intalnim cu soferul la Majnu. Aranjase Mihai sa il duca la Rishikesh cu 3500 rupees. Scump, caci trenul + taxi pana la ashram, ar fi fost maxim 1000 rupee. Cum am hotarat si eu sa stau 2 zile in Rishikesh, am plecat amandoi. Eu eram bucuroasa ca aveam sa ies din Delhi. Si speram sa am parte de niscaiva peisaje noi pe parcursul celor 200 km. Ne-a luat o vesnicie sa iesim din Delhi. La un moment dat, am parcurs 100 m in jumatate de ora.Pe marginea drumului erau numai si numai tarabe. Bine, nu ca la noi, alea se pot numi mall-uri.. Erau niste masute imbacsite de praf, sau niste teancuri de lemne, sau o carpa pe jos…astfel de tarabe.
Am trecut prin diferite orase. Unul era plin, plin, plin de blocuri. Majoritatea in constructie. Dar cand zic plin de blocuri, vreau sa va imaginati asta: camp. Gol. In departare se vad niste blocuri de 10-12 etaje. Noi. Bine. Ne apropiem. Apar alte blocuri. Numai blocuri. Noi. Altele in constructie. Schelele sunt numai din bambus. Se lucreaza ca pe vremuri, cu muncitori barbati, cu turbane in cap, slabi, imbatraniti. Ne mai apropiem: alte blocuri, Inalte. Unul in altul. Doar strazi inguste. Niciun pom. Niciun petec de verdeata. Praf. Un oras dintr-un film SF.
Apoi ajungem la Haridwar. Pe acolo o ia Ganga. Pe stanga si pe dreapta, numai cotete. De oameni. Da, asa traiesc. Pe pamant, pe marginea drumului. Cu o carpa pe post de acoperis. Intr-o mizerie fara sfarsit. Aia mai norocosi au un pom pe care se sprijina.
As spune ca Haridwar e orasul templelor. Oriunde te uiti vezi cel putin un templu. Mai e si marea statuie a lui…Krishna, cred. Sa ma ierte populatia hindu, dar eu nu cunosc toti sfintii din religia mea, nu am cum sa cunosc zeitatile lor. Ca sa nu ma zic in ce forme il intruchipeaza pe cate un zeu de-al lor! Krishna asta are 1000 de fete!
Ajungem in Rishikesh. La fel ca in Haridwar. Rishikesh e acolo unde incep sa se formeze muntii Himalaya. Unde sunt primele dealuri. Mihai are ashramul pe un deal. Zona asa se numeste Tapovan. Ca sa fie mai clar, Rishikesh e un fel de Brasov, Tapovan e Poiana Brasov. Tapovan e intre dealuri. Inalte, nu ca Tampa!
Am ajuns la ashramul lui Mihai. Ne-a intampinat Yum (parca). E yoghin. Cel ce preda yoga acolo. Un tip pe la…nu stiu..45? Inalt, slaaaaab, sllaabbbb, cu pielea neagra, brunet la piele, brunet in cap, brunet in ochi 😀 Si cu parul luuunggg si prins in coada. Si parea de piatra. Nu transmitea nicio emotie. Niciuna. Ziceai ca a facut operatie estetica la tot corpul. Fata impietrita, ochii erai goliti de expresie, de sentiment, gura intepenita intr-un zambet d-ala de fericire. Dar gol. Zambetul. Apare si Thalita. Blonda, ochii deschisi la culoare, bucle carliontate (da, asa e) prinse asa ca la fecioarele de la tara, fata la fel de impietrita, ochi la fel de goi, la fel de lipsita de orice e omenesc si lumesc. Era din alta lume. Dar
una de anesteziati. A, ea e olandeza.
una de anesteziati. A, ea e olandeza.
Mihai se duce in camera. Eu ma asez la masa din curte. Yum vine la mine si ma intreaba
de unde suntem si daca am venit amandoi in India. Ii raspund la cele doua
intrebari. Gata. Atat! Asta fu tot dialogul meu cu el.
de unde suntem si daca am venit amandoi in India. Ii raspund la cele doua
intrebari. Gata. Atat! Asta fu tot dialogul meu cu el.
Vine Thanita, pleaca Yum. Ea s-a apuat sa completeze in catastiful lor datele lui Mihai. Avea pasaportul lui in fata si copia ce scria acolo. Nu a reusit. Nu a putut nici sa scrie Romania. A scris Romana. Dupa ce s-a gandit mult… Cu ea am vorbit ceva, pentru ca am rugat-o sa ma ajute cu cazarea. Se lasa noaptea, Tapovan e un oras care are lumina numai pe strada principala. Si am rugat-o sa ma trimita unde stie ea. Sau sa imi dea un contact. Sau internet. Nu a vrut. Cu zambetul ala tamp, de piatra, mi-a zis sa caut. I-am multumit. Si stiu ca eu nu as fi procedat asa in locul ei. As fi ajutat. Si cu asta am spus tot despre ea.
L-am luat pe Mihai (nu, nu l-am luat, a venit cu mine) si am pornit la drum, sa gasesc cazare. Se intunecase. Si nu mai vedeam nimic frumos acolo. Pe drum intalneam indeni si destul de multi europeni. E capitala Yoga, am nimerit in plin festival de yoga. Am nimerit in lumea lor. Si nu e deloc lumea mea. Sunt ametiti, sunt mult prea zen. Dar nu zen d-ala de intelepciune. Toti au fetele impietrite. E o lume de anesteziati.
Cautand cazare cu internet (obligatoriu), m-a lovit primul val! Unde naiba am nimerit! Mie nu-mi place aic deloc! De ce sa stau aici? Nu e bine, trebuie sa plec! Si dai cu frici. Gen Enimal anul trecut in Goa. Ei bine, nu asa rau… J Mai rau!
Pana la urma am gasit ceva: Seventh Heaven. Ah?! Tare.
– Buna seara, aveti o camera pt 1-2 nopti?
– Da, avem 1500 rupee.
– O iau!
Da, scump.
Cea mai scumpa cazare pe care am platit-o in India. Dar nu puteam sa mai caut. Deja dadusera fricile peste mine. Nu mai suportam oamenii, nu mai gandeam limpede, inauntrul meu simteam o gheata dureroasa care se intindea si ma cuprindea. Trebuia sa stau cat mai aproape de ce stiam eu, de lumea mea, totul ca sa nu ma sparg in bucati. Eram pentru prima data singura in adevaratul sens al cuvantului, si total rupta de lumea mea. Ce sa fac, eu am vrut-o! 😀 Cautam un loc care sa mi se para sigur.
Cea mai scumpa cazare pe care am platit-o in India. Dar nu puteam sa mai caut. Deja dadusera fricile peste mine. Nu mai suportam oamenii, nu mai gandeam limpede, inauntrul meu simteam o gheata dureroasa care se intindea si ma cuprindea. Trebuia sa stau cat mai aproape de ce stiam eu, de lumea mea, totul ca sa nu ma sparg in bucati. Eram pentru prima data singura in adevaratul sens al cuvantului, si total rupta de lumea mea. Ce sa fac, eu am vrut-o! 😀 Cautam un loc care sa mi se para sigur.
Este un fel de pensiune. Condusa de un cuplu. El Indian. El mai tanar. Ea britanica….urata, pe la 50 ani. Dar foarte draguti. Camera e mare, frumoasa, curata, pat imens, scaunele, masute, dar frumos.
Mihai a plecat si eu am urcat la masa. Sus, pe terasa. Acolo erau asa: proprietara (am uitat cum o cheama), Beth (o englezoaica pe la 45 ani, un fel de hippie-trakerita, mai dura, asa), inca una, da` am uitat cum o cheama (din Canada, pe la 50 ani, mare, mare, mare, adica grasa, care a venit in Delhi
sa-si faca dintii, ca e ieftin). A aparut o negresa din Australia (pe la 30 ani, care sta cam 6 luni in India). Apoi Catherine (cam 55 ani, cu fata impietrita in zambet tamp).
sa-si faca dintii, ca e ieftin). A aparut o negresa din Australia (pe la 30 ani, care sta cam 6 luni in India). Apoi Catherine (cam 55 ani, cu fata impietrita in zambet tamp).
Dragii mei, toate singure. Apoi am aflat ca asta e un loc unde acum stau numai femei! Nu ca ar fi o regula. Dar asa s-a nimerit! E clar ca nu am ajuns aici din greseala. Din pacate.
Bun, sa va zic ce vorbeau? Numai despre maestrii lor iluminati: “vai, dar cata liniste am simtit cand a venit si s-a uitat in ochii mei, cu ochii aia ai lui frumosi! Far ce barbat frumos este! Da, bun maestru…vai, si cata eliberare am simtit cand mi-a zis sa nu ma gandesc la trecut, sa nu ma gandesc la baiatul meu, la probleme! Vai, ce yoghina sunt!”
Mi-a stat mancarea in gat! M-am scuzat: sunt obosita, ma duc sa ma culc J. Am coborat la net. Si gata. Au venit si Beth cu Catherine cu laptopurile lor. Nu m-am uitat la ele. Am scris 2 postari si am urcat in camera.
M-am bagat in pat. Si deodata incepe sa tremure usa. Sufletul meu incepe sa tremure odata cu ea. Si apoi se aude un vuiet. Si de atunci, asa a continuat toata noaptea. E vant in Rishiesh. Vant puternic.
M-am trezit in lumina. Nu lumina femeilor din casa asta, aia data de maestrul lor 😀 Lumina multa de afara: soare! Si vant.
Am urcat pe terasa sa cer cafea si niste iaurt cu ceva fructe proaspete. Sunt intr-un loc superb! Intre dealuri inalte, foarte inalte, in mijlocul lor! Stau langa Ganga, care trece curge printe dealuri, venind din munti. Sunt la poalele Himalayei! E frumos aici!
Dar prea european.S1
 |
|
| Pe drum |
 |
| Pe langa drum |
 |
|
| Tot pe langa drum |
 |
|
| Haridwar |