Stau intr-un loc foarte fain! Drumul pana acolo te-ar speria, pe tine, din Romania.. Se urca niste scari inguste, printre niste caldiri una in alta… Nu e lumina seara. Si se urca inspre padure. Mintea de European ar zice asa: vai, unde jung? Ce e asta? Intuneric…nu…nu e bine.
Nu stiu cum se numeste locul in care stau. Nu conteaza acum. Insa e foarte primitor. Simplu, dar liber. Zici ca sunt la mine acasa. Ieri, cand am ajuns, 3 baieti (ma rog, pe la 30 ani) jucau badminton.
M-au invitat sa ma joc cu ei. Si, da, am inceput! F fain! Copilarie!
E un Indian, din Mumbai, care ma enerveaza rau! Dar intr-un sens foarte bun 😛
M-a intrebat de unde sunt. Am zis: Romania.
A continuat: aa, Romania, Bucuresti! Si presedinte e Basescu, prim ministru Ponta, etc. Mi-a zis si care e rata leu-rupee. Cica are memorie f buna. Si daca citeste ceva, nu uita. La naiba!
Cand am ajuns seara acasa, el era la tv.
– Oana!!!
Cum naiba tine minte si numele? Eu nu sunt in stare!
Si am inceput o lunga convesatie. Pornind de la religie. Omul asta e foarte tare! Stie istorie, religie, politica, poti sa vorbesti cu el ore intregi! E un Indian educat, e architect, sta in McLeod Ganj de 6 ani, caci are proiecte cu administratia locala. Un om foarte placut. Cred ca lui Mihai o sa ii placa sa vorbeasca cu el, sigur se vor adanci in istorie J
Eu tocmai am terminat prima lectie de franceza cu noul amic Tibetan Phuntsok Gamtso. Si fu binisor, atat pentru mine, cat si pentru el J
O ora petrecuta cu un om frumos, o ora frumoasa, cu mult zambet. Am invatat si ceva in tibetana: Buna dmineata, Hello si Multumesc. J
Maine ne vedem la Peace Café la ora 11. Caci pana atunci sper sa apara Mihai.
Acum ma voi duce la TCV – Tibetan Children`s Village. Sa vedeti cum ma intorc eu de acolo, plansa si zguduita…
Mare imbratisare mamei mele frumoase si buna! Te iubesc mult!
Dintr-un McLeod Ganj cu mult soare!
S1