Touchdown Goa

written by Oanăta septembrie 22, 2012

Acum mult timp, chiar acum 2 luni, daca ma uit bine, am scris ultima oara despre India.

A ramas in Anjuna. Prima zi in Goa.
Cazarea a fost aranjata de Printul…cum ii spuneam? Ah, printul turismului.
Am stat aici.
Nu stiu ce sa zic, la ce ne asteptam. Indeea e ca eram igrozitor de obositi dupa drumul de 12 ore u autocarul din Mumbai.
Cand am ajuns in Mapusa, am luat taxiul. Eram cu totul coplesiti, uimiti, eram o mirare intreaga!
Gura toata cascata la tot ce vedeau ochii. Cald, dar un cald foarte plin de viata. Pamant rosu, numai pamant rosu. Il iubesc, pur si simplu. Este un pamamnt care schimba tot peisasjul. Un pamant frumos, vesel, puternic si indraznet.
Vegetatia…pe langa coconuts si bananieri, nu prea recunosteam altceva.
Insa, era mult verde, verde care contrasta cu pamantul rosu.
Iar oamenii…oamenii erau multi, simplii si veseli.
Nu stiu decat ca taxiu-ul s-a oprit in fata hotelului.
De afara nu aveam ce sa zic. Din strada. Nu se vedea decat un gard din piatra si lemn.
Cu o poarta foarte colorata!
Odata trecuti de poarta….alta lume!
O mica padure tropicala. Iar cladirile hotelului, fiecare vopsita in alta culoare: roz, galben, turcoaz, rosu, verde.
Ne-am cazat: M si G in Turcoaz, eu, Alin, Din in rosu (parca).
Primul lucru: sa bem o cafea si sa mancam ceva langa piscina.
Hotelul frumos si curat, il recomand cu drag. Camere mari, bai mari, gradina mare si foarte frumoasa, liniste, racoare, piscina (pt doritori), desi noi nu asta cautam. Si aproape de plaja. Insa fara wifi.
Peste drum era un internet cafe, da, fix ca cele de demult de la noi. Cu mese, monitoare mari, etc.
M-am folosut de el, norma. Nu mai tin minte cat am platit. Cred ca maxim 20 rps/30 min. 100 rps=7lei.
Ne-am dat pe net, am mancat, am baut multe, multe fresh-uri (mango, pepene verde, papaya, rodii, banane, de portocale nici nu mai are rost sa zic, multe, multe!). Si, apoi, spre plaja.
Dap, aveam sa vedem pentru prima data plaja din Goa.
Heading Anjuna Beach, babes!
Ajungem la Anjuna Beach. Era un deal stancos, rocu, normal. O coasta. In jos: marea.
Nu era genul de plaja cu nisip. Insa nu te lasa sa pleci.
Ne-am infipt cu picioarele in stanca si am ramas asa minute intregi cu ochii in mare, in valuri!
Unde e coasta e vant. Tineti-va, caci nu se poate altfel.
Am luat-o la plimbare printre tarabe. De toate, oameni buni, de toate: fuste, pantaloni, rochii, prosoape, esarfe, cerecafuri, tricouri, blugi, sepci, creme, tigari, hartie igienica, pantofi, orice, punct.
Uite asa am ajuns in alta zona, pe plaja. Mai la vale, unde ra o portiune ingusta de nisip intre mal si stanca. Am zis noi sa o luam agale pe llanga mal. Era seara, se apropia apusul si ne-ar fi prins bine o terasa cu fata la soare 🙂
Nu am mers mult. Am gasit una cocotata pe niste piloni de lemn.
Sus! Ocupat mese! 100 de Old Munk so 1 cola. Si tigarile.
Omeni buni, pe plaja ne-a biciuit nisipul (doar ziceam de vant). Sus acolo…u mai zic. Dar nu a durut, nu, nu! 😀
Imediat ce a venit Calugarul Batran, am intrat in starea de zen. In fata aveam toata Marea Arabiei. Si primul nostru apus din Goa!
Maret! Nu am cum sa ii spun altfel! Si, de neuitat!
Eram trantiti pe scaune, doborati de ce vedeam! Muti. Si sunt sigura ca fiecare era inlemnit inauntru de ce vedea. Nu zicea nimeni nimic. Fiecare traia. Si atat. Simplu.
N-eam intors pe la toate tarabele, am facut un milion de poze, am cascat ochii, am mirosit, am ascultat. Noi eram vrajiti de tot ce era in jururl nostru. Nu aveam energie unii pentru altii. Fiecare isi traia experienta.
Un drum de 30 minute l-am facut in aproape 2 ore. Mergeam cu doi pasi pe ora. Eram picati din cer. Ne era ata de bine!
Ne-am oprit la o bodega sa mancam. Am ales una cu wi-fi. Asa am vb si cu sora-mea putin. Am turuit intr-una.
Inapoi la hotel. Descarcat poze, vazut poze, baut, fumat, vorbit, ras.
Lui Dinant i s-a facut rau. Caldura, fumat, cafea la 11 noaptea… L-a dus Alin in camera si noi am continuat. Problema a fost cand am plecat si noi in camera. Aici, eu cu Alin si cu Din am impartit camera. Din incuiiase usa. Cand am ajuns noi, el sforaia de zor. S-a ocupat Alin si am reusit sa inram. Dus, fumat, ras, ras, ras, somn.
Miercuri, pe 14 Martie, trebuia sa ne mutam in alt loc:
Mandrem Beach, Toor Resort
Bine, resort e cam mult spus.