Vara. In vacanta mare. Iulie, caldura mare, soare, bine!
Ce fac copiii vare? Pai umbla de colo dincolo, numai bine sa fie.
Aflasem noi de W Festival, undeva prin Podisul Transilvaniei. Avem datele: festival, mijlocul naturii, Transilvania, muzica, oameni faini (caci vazusem poze din anii anteriori). Hotaram: VREM!
Bun!
Hai cu organizarea. Unde e? Printre dealuri? Unde stam? La cort? Nu avem cort. Dormim in masina. Aha…pai avem nevoie de alta masina…sa inchiriem, zicem. Cum sa fie? Pai sa fie 4×4, sa fie mare ca sa doarma patru Sburatori in ea (desi am ramas 3), sa avem sistem audio (nu stiu ce ne facem fara muzica….) si cam atat.
Si incepe cautarea. Cam greu, ce-i drept. Numai ca, uite cum ma gandesc eu la prietena mea Cupi, ce si-ar merita un nume de Sburator, clar! Cupi si T au un VW T…nu mai stiu de care. Insa nu e 1, nici 3 (cred). Dar este fix masina cu care sa umbli prin tara, la mare, la munte, sa canti in ea, sa razi, sa dormi, sa mananci, masina VW Woodstock, i-as zice. Si o cheama UKA. Si este portocalie. Si are multe faruri. Si este majora, are 19 ani.
Imi iau toate in dinti (am o problema sa cer, dar lucrez la ea) si o sun pe Cupi.
– Cupi, noi vrem sa mergem la WF. Bimi e cam mic pentru asa ceva. Avem nevoie de o masina mai mare. Ne dati masina voastra?
– Da`normaaalll!!!!
In raspunsul ei se gasea si niscai (ceva mai mult, de fapt) entuziasm, parca se bucura pentru noi ca mergem cu Uka la WF, iar pentru Uka se bucura ca ajunge si ea la un festival unde ii sade bine 🙂
Wow! O iau in brate pe Cupi, desi nu era langa mine, si incep sa construiesc mai departe visul WF cu sburatorii de langa mine.
Super!
Vine si ziua X. Happy, happy, joy!!!!
Incarcam Bimi cu perne, paturi, de-ale gurii, niscai haine, etc. Il rugam sa ne duca la Uka. Ajungem la Uka, o salutam, dam jos de pe ea caiacu` (fusese la mare inainte), ne bucuram mult, mult, mult, mutam lucrurile din Bimi in Uka, le aranjam frumos, punem muzica, merge, ne luam pa pa de la Bimi, urcam in Uka, plecam.
Jooooyyyyyyyyy! Uka….o scumpa! Minunata! Cu frigider, cu aragaz, cu ventilator :), cu canapea, cu perdelute, afara varaaaaa, caaaallddddd, di tati, ce sa mai!
O luam inspre deneu.Boiz in fata, eu intinsa pe canapeluta, punand perdelutele proaspat spalate de Cupi, Hernan cu noi.
Ce fac copiii vare? Pai umbla de colo dincolo, numai bine sa fie.
Aflasem noi de W Festival, undeva prin Podisul Transilvaniei. Avem datele: festival, mijlocul naturii, Transilvania, muzica, oameni faini (caci vazusem poze din anii anteriori). Hotaram: VREM!
Bun!
Hai cu organizarea. Unde e? Printre dealuri? Unde stam? La cort? Nu avem cort. Dormim in masina. Aha…pai avem nevoie de alta masina…sa inchiriem, zicem. Cum sa fie? Pai sa fie 4×4, sa fie mare ca sa doarma patru Sburatori in ea (desi am ramas 3), sa avem sistem audio (nu stiu ce ne facem fara muzica….) si cam atat.
Si incepe cautarea. Cam greu, ce-i drept. Numai ca, uite cum ma gandesc eu la prietena mea Cupi, ce si-ar merita un nume de Sburator, clar! Cupi si T au un VW T…nu mai stiu de care. Insa nu e 1, nici 3 (cred). Dar este fix masina cu care sa umbli prin tara, la mare, la munte, sa canti in ea, sa razi, sa dormi, sa mananci, masina VW Woodstock, i-as zice. Si o cheama UKA. Si este portocalie. Si are multe faruri. Si este majora, are 19 ani.
Imi iau toate in dinti (am o problema sa cer, dar lucrez la ea) si o sun pe Cupi.
– Cupi, noi vrem sa mergem la WF. Bimi e cam mic pentru asa ceva. Avem nevoie de o masina mai mare. Ne dati masina voastra?
– Da`normaaalll!!!!
In raspunsul ei se gasea si niscai (ceva mai mult, de fapt) entuziasm, parca se bucura pentru noi ca mergem cu Uka la WF, iar pentru Uka se bucura ca ajunge si ea la un festival unde ii sade bine 🙂
Wow! O iau in brate pe Cupi, desi nu era langa mine, si incep sa construiesc mai departe visul WF cu sburatorii de langa mine.
Super!
Vine si ziua X. Happy, happy, joy!!!!
Incarcam Bimi cu perne, paturi, de-ale gurii, niscai haine, etc. Il rugam sa ne duca la Uka. Ajungem la Uka, o salutam, dam jos de pe ea caiacu` (fusese la mare inainte), ne bucuram mult, mult, mult, mutam lucrurile din Bimi in Uka, le aranjam frumos, punem muzica, merge, ne luam pa pa de la Bimi, urcam in Uka, plecam.
Jooooyyyyyyyyy! Uka….o scumpa! Minunata! Cu frigider, cu aragaz, cu ventilator :), cu canapea, cu perdelute, afara varaaaaa, caaaallddddd, di tati, ce sa mai!
O luam inspre deneu.Boiz in fata, eu intinsa pe canapeluta, punand perdelutele proaspat spalate de Cupi, Hernan cu noi.
Asa….cand sa facem dreapta in deneu, masina din spate flash-uro, claxoane…ajunge in dreptul nostru si zice: – iese fum de la roata spate stanga.
Oo!!!! Se dau baietii jos, se duc in spate…mda, fum si mirosea a cauciuc incins.
Noi toti (de mine e clar) suntem II (adica paraleli) cu mecanica, masini, etc. In fata noastram niste localnici. Tigani. dar faini, de treaba. D-aia cu tricou mulat, cu burta, cu aur, cu ochelari de aore cu rame groase, tot tacamul.
Vine unul:
– Boss, ia zi, ce ai patit? Eu zic ca e ceva la frana. Ai plecat cu frana de mana?
– Nu, uite (si ii arata un sburator).
– Aaaa, pai stiu eu! – zice tiganul. Am patiti si eu. A stat masina mai mult parcata?
– Pai a stat ceva (zicem noi)
– Aaaa, pai de aici e! S-a blocat sabotii aia (cred ca saboti a zis, sau gheare, sau dinti, habar n-am). Si cand ai plecat si ai tras frana de mana, ei tot a colo a ramas pe disc. Si s-a incins…nush ce a zis el acolo. Lasa frana, pleaca, mergi nitel, pune frana brusc. De cateva ori. Ca sa se deblocheze ghearele, dintii, sau ce zicea el acolo. Si vezi ca la 50 m de unde ie masina aia de Politie, ie un service. Da` e Sambata, nush daca ie deschis. Asa e Sambata.. Si vezi ca tre` sa dea ei roata jos, sa verifice, sa curete, etc. Am patiti si io, da` la mine a fost nasol, a luat foc….
Ups! Foc! Nu e bine. Hai inapoi. catre service. Incepea sa miroasa si in masina… Ajungem la service:
– Da, nu-i problema, se poate, dar nu azi. Ca noi inchidem. Cautati alt service. Dar dureaza cam 4 ore, asa.
Puteti sa mergeti si asa, dar cu riscul sa ia foc.
– Multumim frumos, si am plecat!
Mai mergem noi, mai franam, ne mai dam jos, ne mai uitam. Toate ok, se potolise frana. Tragem pe dreapta. Consiliu.Concluzie: Uka e minunata! E frumoasa! Si zuza! Si buna! Dar nu o cunoastem. Si noi vrem la WF. Si acolo e departe, si e pe dealuri… Si chiar vream la WF. Desi suntem topiti sa mergem cu Uka… Hai sa o lasam acasa si o luam noi alta data. Si ne intoarcem la Bimi.
Si asta am facut. Nu eram departe.
Inapoi acasa la Uka… Mutam totul din Uka in Bimi (perne, paturi, etc), ii zice, pa pa lui Uka, ne urcam in Bimi si plecam la W!!!!!!! :))))
Dai pe deneu, tot inainte, ajungi la Brasov, treci de Brasov…tot inainte pana la Batanii Mari. Bine, destinatie necunoscuta, clar! Stim doar ca trebuie sa trecem de Sf. Gheorghe, acolo se face ceva gen dreapta, stanga, trecem de nush ce intersectie, facem cum scrie pe harta, ajungem la marea cisterna de la care facem stanga, sus pe deal.
Unde, pe deal, in stanga, mergem, mergem, mergem…mergam…. Bimi, dragul de el, ne-a dus pe niste drumuri nebatatorite, grele pentru el. Dar nu s-a lasat. Era la fel de entuziasmat ca si noi. Si ne-a dus pe aici:
Ajungem noi intr-un loc unde ne asteptau niste oameni foarte faini, care ne-au luat niste bani de intrare, ne-au agatat niste bratari la maini si ne-au zis; Have fun!!!! :))
Mai mergem putin si ajungem intr-un loc cu multe masini parcate. In the middle of nowhere, normal. Ne invarte Bimi pe acolo, cauta un loc de parcare bun pentru el si pentru noi, il gaseste, se aseaza, ne asezam si raspiram!
Ne dam jos: Incotro? Unde e festivalul? Asta pentru ca nu se auzea nimic. Iar in afara de masini multe, nu mai era nimic pe acolo. Bajbaim si ajungem la niste „neni”. Localnici dupa vorba, dupa port.
– Nu va suparati, pe aici e festivalul?
– Da, poftiti!
– Multumim!
Si mergem. Si ajungem aici:
Evident: What happens in W stays in W….
E si greu de povestit pe intelesul tuturora. Insa zic asa: un loc din povesti (sau din vis), in mijlocul naturii, frumos, frumos, frumos, fruoms, primitor, cald, care imbratiseaza, oameni frumosi, buni, veseli, zambitori, copii fericiti si liberi (ca si parintii lor), caini relaxati si fericiti, numai muzica buna, voie buna, joaca, bine, bine, numai bine!
A fost ca in adolescenta, dormit in masina, iesit la aer noaptea pana dimineata, trait, trait, trait.
In doua zile am avute parte de bine cate pentru juma` de an…sau mai mult… Binele este. Si asta e cela mai important lucru.
Dupa cateva ore dormite pe bancheta din spate a lui Bimi, dupa o noapte in WLand, m-am trezit ca un copil mic: cu un mare zambet in suflet. All mine!!!!
Am plecat Duminica, stiind clar ca anul viitor vom sta acolo tot festivalul.
Si cand am plecat, W ne-a zis Pa Pa asa: