Ce ziceam in ultimul post? Ah, gata, mi-am adus aminte.
A urmat ziua in care ne-am mutat in Majnu Ka Tilla.
Am ajuns acolo pe la 1, cred. Si am gasit camera in primul loc incercat: Ga-Kyll. (parca)
O cladire inghesuita intre celelalte, cu 3 etaje, mare. Ultimele 2 erau „hotel”. Camera: 600 rupee/noapte. Bine!
Camera nue ra neaparat mica, cat foarte simpla. Doua paturi, doua scaune, o masuta. Fara dus. Fara apa calda. Nu era deranjant. Ne-am descurcat foarte bine asa. Apa rece nu era tocmai rece 🙂
Ne-am cazat si pe urma am iesit pe stradute. Am incercat noi sa ne afundam in cartier. Nu cred ca ne-a iesit tocmai bine. Apoi am mancat. Eu veg chowmein. Mihai tot cam asa…para erau cu pui..
N-am mai plimbat, apoi ne-a oprit la cafeneaua de la parter. Unde am mancat prajituri buuunneeee si am baut cafea buunnnaaaa! Si am stat pe net.
M-am dus direct la un baiat de la bar: uite ce plan am eu – cu tibetanii tot inainte pana la Dharamsala. Sau altundeva, dar cu tibetanii sa fie. Ai ceva informatii pentru mine?
Baiatu` a zis ca nu stie, dar sa ma duc eu frumos la „Students for a free Tibet”, ca imi zic ei mai multe.
SFT (Students for a Free Tibet) are biroul in aceeasi caldire. M-am dus acolo. M-am prezentat frumos, ca asa m-a invatat mama, si i-am luat la intrebari. L-am luat, caci era un singur baiat : Lospendhey. Am aflat tot despre el: fugit din Tinet cand era mic, tatal in Simla sora nush pe unde, la cati ani a plecat, ce face. tot.
Mi-a zis asa: daca vrei cultura tibetana, du-te la Dharamsala. Sau Simla. Sau Sikim. Sau, pentru ca i-am zis de Mihai ca sta 1 saptamana la yoga in Rishikesh, mi-a zis de Dehradun. Ca acolo sunt 3 comunitati tibetane.
A mai aparut verisoara lui Lospendhey. Mi-a dat nr ei, mi-a zis de Clement Town.. A mai aparut si Jaguar Paw (da, cica asa il cheama). El din mama olandeza si tata indian. O familie tare corcita.
Ma rog, am stat f mult de vorba cu Lospendhey. Mi-am cumparat si un hanorac de la ei. Hanorac de care sunt fffoooartteee mandra! 🙂
Apoi am plecat la o alta plimbare. Nu stiu cum ne-am plimbat noi atat si pe unde, ca locul e foarte mic..
Ne-am oprit apoi in „sufragerie”, am intrat intr-un ….restaurant, sa zic, si ne-am luat doua beri de mere. Pe care le-am baut pe bancuta in „sufragerie”. Apoi in camera. Unde am mai stat pana pe la 1 noaptea… Muzica, eu am cautat cazare, d-astea.
Joi.
Pai ce am facut Joi? Ah, a zis Mihai sa mergem la Fortul Rosu cu metroul 😀
Ne-am dus, am luat auto ricsa pana la metrou, acolo am reusit sa cumparam jeton (da, jeton) pana la…eh, am uitat cum se numeste statia. Nici nu am chef sa caut. Ma rog, 3-4 statii. Metroul este foarte ieftin. Si foarte curat. Sunt vagoane ca cele din Bucuresti. Si e aer! Si e curat! Dar am mai zis asta…
Ne dam jos: inapoi in India…ba nu, inapoi in Delhi: praf, mizerie multa rau de tot, lume graada, 90% barbati. Urati, murdari. In orasul asta am vazut oameni cei mai ciuni Mai, de toate felurile!
Mergem noi pana ajungem la fort. Cam 15 minute. Ajungem la o strada pe care trebuia sa o traversam. Bun, dar era o misiune imposibila! In dreapta, bara la bara, in bara, peste bara, repede. Autobuze, camioane, taxiuri, ricse, auto ricse, motociclete, scutere, biciclete…ce altceva?
Din stanga…la fel.
Nu oprea nimeni! Ce trecere de pietoni..???? Nu conta!
Am reusit, cu greeeeuuu, sa ajungem la umate. In conditiile in care ne-am tinut in spatele indienilor, i-am lasat pe ei scut 😛
La jumate, mai rau! Am reusit noi pana la urma…. Insa a fost cea mai mare aventura a vietii mele (pe langa asta pe care o traiesc timp de 1 luna).
Bun, Fortul Rosu. Nici pe departe atat de impresionant. Ce sa zic, locul e superb! Dar nu e pastrat. E in paragina.
Ca tot eram in zona, am zis sa vedem si marea moschee Jama Masjid.
Atac de panica la mine.
Cel mai mizer loc prin care am trecut in viata mea! Mahalaua din Mumbai e Dorobanti, pe langa strazile de care vorbesc eu… Maroc, cu medinele lui murdare…eh, un soi de Primaverii. Exagerez, stiu. Insa, tot atac de panica am avut. Unul mic, mic, mic. 🙂
Nu stiu cum sa descriu. Noroiul e crema de fata pe langa ce era pe jos acolo…
E zona cu bazarul din New Delhi, vestitul bazar….
Sa incerc sa o pun altfel: in afara de mine si de Mihai, nu era nici un alt milimetru de ceva care sa nu puta, sa nu arate ca un rahat… Aerul era inrespirabil pentru mine: toate gazele de esapament plus praf, praf, praf, praf!
Mai mult: in Dehli, toata lumea scuipa. Si nu a imaginati ceva discret. De la ala de 3 ani, la fata, nevasta, mama, tata, bunic, vecin, etc, toata lumea scuipa! Peste tot sunt flegmele lor. Da, si scot si toate zgomotele ca sa adune ce vor ei sa dea afara!
Inteleg si de ce scuipa: de la poluare. e mine m-a luat tusea. Pe Mihai, la fel. Aveam crusta de praf in nari. Si, daca mai stateam 1 zi, o faceam si pe aia din gat, de trebuia sa o scuipam pe urma…
Am gasit moscheea. Am vazut-o. Ingramadita. Nu am intrat, caci nu ne-am simtit ok.
Am cautat metroul, nu va zic cum.
Acum sa nu va speriati, eu zic numai ce am simtit eu. Nu inseamna ca eram in primejdie, ca se putea intampla ceva..
Pe scurt: nu mi-a placut deloc!
La metrou si inapoi in Majnu Ka Tilla. Am ajuns franti. E clar: Delhi ne oboseste rau. Eram nervosi, cu durere de cap, obositi, murdari…
In Majnu ne-am linistit. E un loc care ne linisteste.
Am ramas in camera: am facut bagajul, stat de vorba, scris pe net, somn.
Si azi, la 10.30 am plecat inspre Rishikesh. Unde Mihai sta 1 saptamana la un ashram de yoga. E am ales sa stau 2 zile, in drumul meu spre….voi vedea.
O sa vin cu un post si despre asta. Un episod tare pentru mine, pe care il traiesc acum.
Iaca si neshte poze:
A urmat ziua in care ne-am mutat in Majnu Ka Tilla.
Am ajuns acolo pe la 1, cred. Si am gasit camera in primul loc incercat: Ga-Kyll. (parca)
O cladire inghesuita intre celelalte, cu 3 etaje, mare. Ultimele 2 erau „hotel”. Camera: 600 rupee/noapte. Bine!
Camera nue ra neaparat mica, cat foarte simpla. Doua paturi, doua scaune, o masuta. Fara dus. Fara apa calda. Nu era deranjant. Ne-am descurcat foarte bine asa. Apa rece nu era tocmai rece 🙂
Ne-am cazat si pe urma am iesit pe stradute. Am incercat noi sa ne afundam in cartier. Nu cred ca ne-a iesit tocmai bine. Apoi am mancat. Eu veg chowmein. Mihai tot cam asa…para erau cu pui..
N-am mai plimbat, apoi ne-a oprit la cafeneaua de la parter. Unde am mancat prajituri buuunneeee si am baut cafea buunnnaaaa! Si am stat pe net.
M-am dus direct la un baiat de la bar: uite ce plan am eu – cu tibetanii tot inainte pana la Dharamsala. Sau altundeva, dar cu tibetanii sa fie. Ai ceva informatii pentru mine?
Baiatu` a zis ca nu stie, dar sa ma duc eu frumos la „Students for a free Tibet”, ca imi zic ei mai multe.
SFT (Students for a Free Tibet) are biroul in aceeasi caldire. M-am dus acolo. M-am prezentat frumos, ca asa m-a invatat mama, si i-am luat la intrebari. L-am luat, caci era un singur baiat : Lospendhey. Am aflat tot despre el: fugit din Tinet cand era mic, tatal in Simla sora nush pe unde, la cati ani a plecat, ce face. tot.
Mi-a zis asa: daca vrei cultura tibetana, du-te la Dharamsala. Sau Simla. Sau Sikim. Sau, pentru ca i-am zis de Mihai ca sta 1 saptamana la yoga in Rishikesh, mi-a zis de Dehradun. Ca acolo sunt 3 comunitati tibetane.
A mai aparut verisoara lui Lospendhey. Mi-a dat nr ei, mi-a zis de Clement Town.. A mai aparut si Jaguar Paw (da, cica asa il cheama). El din mama olandeza si tata indian. O familie tare corcita.
Ma rog, am stat f mult de vorba cu Lospendhey. Mi-am cumparat si un hanorac de la ei. Hanorac de care sunt fffoooartteee mandra! 🙂
Apoi am plecat la o alta plimbare. Nu stiu cum ne-am plimbat noi atat si pe unde, ca locul e foarte mic..
Ne-am oprit apoi in „sufragerie”, am intrat intr-un ….restaurant, sa zic, si ne-am luat doua beri de mere. Pe care le-am baut pe bancuta in „sufragerie”. Apoi in camera. Unde am mai stat pana pe la 1 noaptea… Muzica, eu am cautat cazare, d-astea.
Joi.
Pai ce am facut Joi? Ah, a zis Mihai sa mergem la Fortul Rosu cu metroul 😀
Ne-am dus, am luat auto ricsa pana la metrou, acolo am reusit sa cumparam jeton (da, jeton) pana la…eh, am uitat cum se numeste statia. Nici nu am chef sa caut. Ma rog, 3-4 statii. Metroul este foarte ieftin. Si foarte curat. Sunt vagoane ca cele din Bucuresti. Si e aer! Si e curat! Dar am mai zis asta…
Ne dam jos: inapoi in India…ba nu, inapoi in Delhi: praf, mizerie multa rau de tot, lume graada, 90% barbati. Urati, murdari. In orasul asta am vazut oameni cei mai ciuni Mai, de toate felurile!
Mergem noi pana ajungem la fort. Cam 15 minute. Ajungem la o strada pe care trebuia sa o traversam. Bun, dar era o misiune imposibila! In dreapta, bara la bara, in bara, peste bara, repede. Autobuze, camioane, taxiuri, ricse, auto ricse, motociclete, scutere, biciclete…ce altceva?
Din stanga…la fel.
Nu oprea nimeni! Ce trecere de pietoni..???? Nu conta!
Am reusit, cu greeeeuuu, sa ajungem la umate. In conditiile in care ne-am tinut in spatele indienilor, i-am lasat pe ei scut 😛
La jumate, mai rau! Am reusit noi pana la urma…. Insa a fost cea mai mare aventura a vietii mele (pe langa asta pe care o traiesc timp de 1 luna).
Bun, Fortul Rosu. Nici pe departe atat de impresionant. Ce sa zic, locul e superb! Dar nu e pastrat. E in paragina.
Ca tot eram in zona, am zis sa vedem si marea moschee Jama Masjid.
Atac de panica la mine.
Cel mai mizer loc prin care am trecut in viata mea! Mahalaua din Mumbai e Dorobanti, pe langa strazile de care vorbesc eu… Maroc, cu medinele lui murdare…eh, un soi de Primaverii. Exagerez, stiu. Insa, tot atac de panica am avut. Unul mic, mic, mic. 🙂
Nu stiu cum sa descriu. Noroiul e crema de fata pe langa ce era pe jos acolo…
E zona cu bazarul din New Delhi, vestitul bazar….
Sa incerc sa o pun altfel: in afara de mine si de Mihai, nu era nici un alt milimetru de ceva care sa nu puta, sa nu arate ca un rahat… Aerul era inrespirabil pentru mine: toate gazele de esapament plus praf, praf, praf, praf!
Mai mult: in Dehli, toata lumea scuipa. Si nu a imaginati ceva discret. De la ala de 3 ani, la fata, nevasta, mama, tata, bunic, vecin, etc, toata lumea scuipa! Peste tot sunt flegmele lor. Da, si scot si toate zgomotele ca sa adune ce vor ei sa dea afara!
Inteleg si de ce scuipa: de la poluare. e mine m-a luat tusea. Pe Mihai, la fel. Aveam crusta de praf in nari. Si, daca mai stateam 1 zi, o faceam si pe aia din gat, de trebuia sa o scuipam pe urma…
Am gasit moscheea. Am vazut-o. Ingramadita. Nu am intrat, caci nu ne-am simtit ok.
Am cautat metroul, nu va zic cum.
Acum sa nu va speriati, eu zic numai ce am simtit eu. Nu inseamna ca eram in primejdie, ca se putea intampla ceva..
Pe scurt: nu mi-a placut deloc!
La metrou si inapoi in Majnu Ka Tilla. Am ajuns franti. E clar: Delhi ne oboseste rau. Eram nervosi, cu durere de cap, obositi, murdari…
In Majnu ne-am linistit. E un loc care ne linisteste.
Am ramas in camera: am facut bagajul, stat de vorba, scris pe net, somn.
Si azi, la 10.30 am plecat inspre Rishikesh. Unde Mihai sta 1 saptamana la un ashram de yoga. E am ales sa stau 2 zile, in drumul meu spre….voi vedea.
O sa vin cu un post si despre asta. Un episod tare pentru mine, pe care il traiesc acum.
Iaca si neshte poze:
 |
| Copii din Majnu Ka Tilla |
 |
| Majnu Ka Tilla |
 |
| Mihai tot prin Majnu Ka Tilla |
 |
| Aici se mananca f bine. In Majnu Ka Tilla |
 |
| Tot Majnu |
 |
|
| Majnu…. |
 |
|
| Niste Fort Rosu |
 |
|
| Strazi din Delhi… |
S1