Pana acum asociam iubirea cu dragostea. Automat, o asociam cu sexul opus (fiind hetero). Si la asta o reduceam. Era totul capatat, nu simtit. Asa cum m-a invatat societatea, religia…
Pana cum cativa ani. De cativa ani au loc miscari in felul de a pricepe si intelege Iubirea. M-am desprins total de vechiul concept si, incet, incet, uneori „pe vena” 🙂 , simt altfel Iubirea.
Consider ca a Iubi un om inseamna intelegerea lui. Sa ii intelegi orice actiune, buna sau rea, placuta sau dureroasa tie. Iar intelegerea, in cazul Iubirii, este de neseparat de acceptare. Accepta ce ai simtit, accepta ceea ce este in acel om. Accepta-le dupa ce le-ai inteles.
Adevarata Iubire se naste din Atentie. Ajungem sa iubim pe cineva dupa ce si daca ne dorim sa fim atenti si sa ii intelegem nevoile si suferintele. Cand ajungi sa simti, sa intelegi profund pe cineva, inseamna sa simti profund acea persoana, sa-i simti profund nevoia, suferinta, alegerea, bucuria. Doar sa intelegi si sa accepti, fiind atent la acel om. Sa fii prezent in el. Adica sa-l simti dincolo de tine. Dincolo de durerile, suferintele, nevoile tale.
„Esenta iubirii este intelegerea, capacitatea de a recunoaste suferinta fizica, materiala si psihica a altor oameni…. Cu ajutorul ei, noi putem patrunde in corpul lor, in sentimentele si formatiunile lor interne, asistand direct la suferinta lor. Simpla observare superficiala din exterior nu este suficienta pentru a remarca aceasta suferinta. Noi trebuie sa devenim una cu subiectul observarii noastre. Daca ne punem la unison cu suferinta sa, in noi se naste compasiunea.” – zice micul simpatic buddist Thich Nhat Hanh
Asta este adevarata Iubire. Restul…povesti. Multe, miliarde.
Pai cum sa nu ne „iubim” intre noi atat de departe de adevarata Iubire? Nu oricine are capacitatea de a sta in durerea altcuiva, in furia, in mania altcuiva. Sunt atatea stari de pe care noi insine ni le continem cu foarte mare dificultate. Este firesc sa fugim de si mai multa durere, care nici macar nu este a noastra.
Aici alegem.
Totusi, stiu ca sunt oameni care nu mai pot simti decat adevarata iubire.
Si, desii ne traim viata ca indivizi, fiecare in corpul sau, nu suntem separati unul de celalalt, fiind, de fapt, Unul. A-l iubi cu adevarat pe cel de langa tine nu se poate fara a te iubi, cu adevarat, pe tine.